Category Archives: idei

O idee de blog

Am putea să ne facem un blog. Îl avem pe ăsta, dar ce ne costă să ne mai facem unul? Nimic. Să nu știe nimeni cine scrie. Și să ne batem joc de oricine pe blogul ăla. Am găsi de ce să ne luăm și am avea și umor. Ar ieși o bășcălie de ne-am strica de râs. Am scrie despre tocilari, lipoveni, rockeri, popi, gospodine, copii de grădiniță, asistente medicale, bicicliști, pușcăriași ș. a. m. d. Nu ne-am chinui să spunem doar chestii adevărate. În schimb, am putea încerca să spunem despre fiecare chestii atât de urâte încât să ne îngrozim toți cititorii.

Să-ți bați joc de politicieni și să îi terfelesti prin noroi e prea ușor. E o chestie pe care o face prea multă lume, oricum, așa că noi am putea încerca, pe blogul ăla, să ne batem joc de oamenii săraci care au copii bolnavi. Sau direct de copiii lor bolnavi. Sau de acei copii săraci care au fost bolnavi și au murit din cauza sărăciei. Cu siguranță că nici ei nu au fost perfecți, iar suferința și moartea nu te scutesc de critici. Ceva de criticat tot am găsi, suficient cât să-i punem pe cititori pe gânduri. Ca să nu spună că autorul blogului e dement și vrea doar să își bată joc.

Sigur am avea trafic. După aia am câștiga bani din reclame la spray-uri lacrimogene și cuțite de vânătoare.

Dacă ați mai intrat pe aici, probabil acum vă așteptați să vină ceva cu “Dar n-o să facem așa, fiindcă…”. Ok, n-o să ne facem un blog de genul ăsta. Și-au făcut deja alții, n-ar fi nimic original. E ușor să îți bați joc de oameni cu umor, spunând chestii care sună șocant, dar nu complet aberant. E ca și când ai juca pe easy mode. Iar noi vrem să o ardem pe hard mode. Asta e tot.

Ce asteptam de la un presedinte?

Ne-am uitat și noi pe net să vedem care e treaba cu funcția de președinte al României. Președintele poate să le vorbească parlamentarilor și guvernanților, să-i cheme la niște întâlniri etc., dar ăia se pot face că plouă. Mai face diverse chestii oficiale, de formă, merge la ceremonii, bla-bla, dar nu e de capul lui. Reprezintă România în relațiile cu alte țări, dar nici aici un președinte nu poate să vorbească fix cum îl taie capul. Poate contează, totuși, ca președintele să fie o persoană cunoscută și apreciată in afară. Altfel, aia ar putea sa nu-l bage în seamă.

Mai sunt chestii complicate, dar una ni s-a părut clară și importantă. Președintele, de capul lui, poate să se opună la niște legi. Dacă parlamentarii vin cu porcării, rămâne președintele, ca o plasă de siguranță. Le trimite legea aia înapoi, să se spele cu ea pe cap. Dacă dau unii din guvern o ordonanță de urgență tâmpită, președintele poate să o atace la Curtea Constituțională. De aia poate fi util ca președintele să se priceapă la legi. Mai are și consilieri, ok, dar e cam nashpa să se bazeze doar pe ăia.

De fapt cam asta e tot ce-am înțeles noi în mare. Un președinte e bun dacă știe să apere interesele oamenilor în fața politicienilor din țară și în relația Romaniei cu alte țări. Așa că in funcție de chestia asta ne uităm la candidați. Votăm persoana care ni se pare că ar vrea cu adevărat să ne apere interesele și chiar s-ar pricepe să o facă.

Aventuri cu boxe și cabluri

S-a bușit sistemul audio azi. Era vechi, și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul etc. Dar am observat că problema era în cutia aia care amplifică semnalul audio. Boxele încă erau ok. Așa ca am dezizolat niște fire (de la boxe și de la un cablu audio cu jack la un capăt și două mufe din alea care se bagă în televizor la celălalt), le-am legat între ele (e simplu, în cel mai rău caz o să iasă mono în loc de stereo) și am obținut un set de boxe pasive.

Am zis că poate e o idee utilă și pentru alții.

Cum simt oamenii temperatura?

Ați văzut chestiile de genul “feels like” sau “RealFeel”, nu? Ideea, în mare, e că un termometru dintr-o stație meteo nu-ți spune decât care e temperatura aerului, nu și dacă o să simți un disconfort, dacă o să-ți fie cald sau frig și așa mai departe.

Contează, zic aia care se ocupă de chestiile astea, și umiditatea (când e cald, umiditatea mai mare te face să simți că e și mai cald, când e frig te face să îți fie mai frig), vantul (mai precis, viteza vântului la înălțimea la care se află fața omului), înălțimea soarelui etc.

Continue reading →

La mare

image

Dupa prima saptamana la mare incepi sa te simti in vacanta, sa uiti de grijile de acasa, sa te obisnuiesti aici, sa nu mai transpiri, sa nu te mai grabesti, sa nu mai simti ca te arde soarele, sa nu te mai streseze nimic.

Dupa a doua saptamana la mare incepe sa ti se para ca ai intinerit cu vreo zece ani.

Dupa a treia saptamana la mare nu mai esti in vacanta. Esti la mare, pur si simplu. Timpul nu mai exista.

Dupa a patra saptamana la mare, daca ajungi intr-un oras, fetele oamenilor ti se par infricosator de incrancenate. Nu intelegi de ce exprima atat incordare si iti e greu sa mai recunosti umanitatea din ei.

De aceea e bine sa nu stai la mare mai mult de trei saptamani.

Cum facem, deci, cu claxoanele?

Pai e simplu. Are masina gipies? Are. Daca nu, e prea veche si n-ar trebui sa aiba voie nimeni sa o foloseasca. Are calculator de bord sau un sistem de automatizari sau ceva de genul asta? Are. Daca nu,… you know the drill. Nu-i greu sa inveti gipiesul sa spuna cand e masina in afara unei localitati si cand e intr-o localitate. Iar apoi cateva linii de cod spun ca daca masina e in localitate, claxonul se dezactiveaza. Yep, it’s that simple.

Dar vai, salvarea si pompierii ce-o sa faca? Eh, salvarea e salvare si pompierii sunt pompieri si asa mai departe. Desi in viitor, probabil, cand toate masinile vor fi conectate in retea, ruta salvarii o sa fie calculata tinand cont de trafic, iar soferii de pe ruta aia vor fi anuntati la momentul potrivit prin retea ca au in spate o masina de salvare si trei’ sa-i faca loc s.a.m.d., asa ca n-o sa mai fie nevoie sa mearga salvarea cu sirena pornita, ca in Evul Mediu. Si la fel si pentru pompieri.

Life changing stuff

Sunt oameni care se uită la filme, joacă jocuri, intră pe net etc. doar ca să se distreze. Sau ca să nu se plictisească. Ca și când asta ar fi viața lor – trebuie să își piardă timpul cu un job sau cu mersul la școală, iar în rest n-au nimic de făcut și trebuie să își umple timpul rămas cu niște chestii.

Alții așteaptă să dea peste ceva “life changing”. De pildă, un film care să le schimbe viața, gen Matrix sau Inception. La început, așa se uitau unii oameni și la televizor. Așteptau să vadă ceva care să le schimbe viața. Au văzut aselenizarea, niște revoluții în direct și alte câteva chestii, dar în cea mai mare parte a timpului s-au uitat (și se uită) la prostii.

Așa intră unii oameni pe Facebook (sau pe bloguri). Poate dau peste ceva cu adevărat impresionant, life changing. Doar că de obicei nu dau decât peste panseuri idioate, reclame, bulshitt-uri motivaționale, chestii de self-promotion ale altora, poze și clipuri vag amuzante, dar până la urmă anoste, comentarii pline de clișee și așa mai departe.

Adevărul e că dacă vrei ceva care să îți schimbe viața, cele mai mari șanse le ai, probabil, dacă te apuci să citești o carte. Cărțile au rămas cel mai bun substitut pentru întâlnirile cu oameni remarcabili, care chiar ar putea să schimbe ceva în viața ta, în feluri la care nici nu te-ai gândit.

Ce e cel mai important în viață?

Când nu te blochezi în clișee gen “banii”, “sănătatea”, “fericirea”, “prietenii”, “familia” etc., s-ar putea să îți fie greu să răspunzi la întrebarea asta. Poate că habar n-ai ce vrei să faci cu viața ta.

Uite un “exercițiu”. Gândește-te că ai avea 80 de ani și ți-ai da seama că era ceva ce ai fi vrut să faci și n-ai făcut și n-o să mai poți face niciodată și că îți pare al dracului de rău. Îți vine în minte vreo chestie pe care ai regreta să nu o faci niciodată?

Dacă nu, poate înseamnă că îți e frică să îți dorești ceva cu adevărat în viață, fiindcă n-ai încredere în tine, s-ar putea să nu-ți iasă și să îți pară rău și atunci mai bine nu-ți dorești nimic, ceea ce e lame. Bad end.

Dacă da, gândește-te la chestia aia? De ce ai regreta să nu o faci? De ce ți se pare importantă? Ar fi importantă pentru toată lumea? E importantă doar fiindcă prin ea ai putea realiza altceva (cum e cazul banilor) sau e importantă în sine? Are legătură cu ce ai vrea să faci cu viața ta, sau e doar un moft (gen Bucket List)?

De aici mai departe te descurci. Have a nice life! 🙂

Dilema rusinii

Asa. In primul rand, sunt o multime de oameni care cred si scriu ca e rau, imoral de-a dreptul, sa nu iti fie rusine de anumite lucruri. Pe langa ca e rau sa furi, e rau si sa nu-ti fie rusine ca ai furat. Stiti placa asta. Nu se vorbeste doar despre politicieni fara rusine sau vedete fara rusine, ci si despre elevi care nu invata si nici macar nu le mai e rusine ca n-au invatat s.a.m.d.

De fapt, generatiile mai vechi pot avea impresia asta despre generatiile mai noi. Impresia ca adolescentii si-au format o cultura diferita, in care e uncool sa iti fie rusine de ceva, orice ai face. Poti sa gresesti, oricat de rau, sa recunosti ca ai gresit, eventual, sa mergi mai departe. Dar sa iti fie rusine pentru ceva,… no way! Iar asta li se pare celor mai in varsta oribil. Fiindca e bine sa iti fie uneori rusine si e rau sa nu iti fie atunci cand ar trebui sa iti fie.

Deci asta e unul dintre coarnele dilemei: lipsa de rusine e imorala; macar in unele cazuri.

Totusi, de ce ar trebui sa ii fie cuiva rusine sa faca un anumit lucru? Sau de ce sa-ti fie rusine fiindca nu ai facut un lucru pe care trebuia sa il faci? De ce ar trebui sa ii fie rusine unui elev ca nu a invatat, de pilda? Ca sa invete. Iar unui copil trebuie sa ii fie rusine cand minte ca sa nu mai minta.

Dar un elev care invata de rusine nu e ca unul care invata fiindca chiar crede ca e bine sa invete. La fel, un copil care nu minte fiindca a fost “dresat” sa simta rusine atunci cand minte nu e ca un copil care nu minte fiindca intelege ca le poate face un rau oamenilor pe care ii minte.

Rusinea tine de manipulare psihologica, iar oamenii care fac chestii morale sau imorale nu sunt cei manipulati psihologic, ci cei care inteleg de ce ar fi bine sau rau sa faca anumite lucruri sau sa se abtina de la a face anumite lucruri.

Un om care nu fura de rusine nu e un om moral. Abia omul care intelege de ce ar fi rau sa furi si e convins ca furtul nu e ok e un om moral. Atunci cand nu fura, normal. Iar de aici reiese ca daca doi oameni fura un morcov din piata iar unuia ii e un pic rusine, iar celuilalt nu ii e deloc rusine, al doilea nu e mai imoral decat primul. Din punctul asta de vedere, oamenii lipsiti de rusine nu sunt mai rai, doar ca e mai greu sa-i manipulam psihologic, sa ii facem sa se poarte asa cum vrem noi.

Asa ca asta e celalalt corn al dilemei: rusinea nu te face un om “mai moral”, iar lipsa de rusine nu e imorala.

Si atunci, cum stau pana la urma lucrurile? E imoral sa nu-ti fie rusine de nimic sau nu e?

1 copil pe saptamana arde in Romania (3)

Sa ne gandim, deci, ca de-aia ne-au dat Dumnezeu si Big Bang-ul cap. Ce inseamna ca in medie un copil pe saptamana moare intr-un incendiu in Romania? Nu trebuie neaparat sa moara cate un copil in fiecare saptamana, dar daca intr-o saptamana nu moare nici un copil, in alta trebuie sa moara doi, ca sa iasa media de un copil pe saptamana.

Si? Pai, sunt 52 de saptamani pe an. Deci daca statisticile se fac pe un an de zile, trebuie sa moara 52 de copii ca sa ne iasa media de un copil pe saptamana.

Fix 52? An de an? Care sunt sansele sa se intample asa? Ce se intampla daca intr-un an mor doar 50 de copii? Pai inseamna ca in anul respectiv au murit aproximativ 0,96 copii pe saptamana (aproximativ, fiindca am rotunjit restul zecimalelor de dupa virgula la 0,96; sesizati, desigur, diferenta dintre “in medie” si “aproximativ”).

Probabil ca nu mor exact 52 de copii in fiecare an, dar e mai ciudat sa folosesti numere cu virgula cand vorbesti despre copii. “Trei sferturi de copil ard pe saptamana in Romania” suna foarte prost. Ce se intampla cu celalalt sfert? Arde alta data?

Dar am inteles, in sfarsit, mesajul. Cu aproximatie, media mortilor datorate incendiilor la copii este de un copil pe saptamana in Romania. Sigur ca daca spui exact asta lumea te intelege mai greu, iar mesajul pe care vrei sa il transmiti nu mai are acelasi impact.

Dar nici daca spui o chestie confuza n-o sa faci nici o branza. Problema e sa gasesti echilibrul.

Intre ce si ce? Intre a te exprima clar (fara ambiguitati), precis (fara prea multe chestii vagi) si corect (fara sa induci in eroare), pe de o parte, si a te exprima simplu (fara precizari inutile), accesibil (fara limbaj specializat) si cu impact, pe de alta parte.

Specialistii in diferite domenii pot face prima chestie, expertii in comunicare, de bine de rau, se pricep la a doua. Din pacate, specialistii un prea stiu sa comunice, iar expertii in comunicare nu au nici o alta specializare. 🙁