Ceea ce urmeaza e o lectura publica (virtuala). Si un soi de experiment (cautam de ceva timp un site pe care sa poti pune si prezentari in format video si slides):
Daca vi se pare prea mic scrisul puteti da click pe “Full screen” 🙂 Iar mai jos aveti o varianta doar cu audio (dar sunetul e mai de calitate) si slide-uri:
[Atentionare: in postul acesta apare la un moment dat un “cuvant tare”; in cazul in care va deranjeaza sa cititi asemenea cuvinte, puteti sa nu mai cititi in continuare 🙂 ]
Din categoria “daca doriti sa revedeti”, astazi va prezentam cele 3 posturi ale lui Gramo din seria Cand “ceva” devine arta.
Primul reda o intamplare weird (din cauza ca e si amuzanta si revoltatoare in acelasi timp) petrecuta la Bienala Tinerilor Artisti (un eveniment despre care Gramo-girl a scris multe posturi prin octombrie 2006, fiindca a facut voluntariat acolo; vezi, de pilda, aici si aici)
In al doilea post e pusa (la modul serios) intrebarea: “In ce conditii un cacat poate fi o opera de arta?” O alta intrebare e prezenta in fundal: “Ce este arta?”
Ultimul post din aceasta serie nu contine, in esenta, decat o poza funny si reprezinta, intr-un sens, reactia lui Gramo la lipsa de interes a cititorilor pentru primele doua posturi.
Da, e vorba despre filmul lui Derek Jarman despre Wittgenstein:
De data asta nu ne asteptam sa iasa vreo discutie. Pur si simplu ne place filmul asta. 🙂
Astazi Gramo da in reluare niste posturi vechi (din septembrie-octombrie 2006). Toate fac parte dintr-un ciclu, intitulat “Conceptul de la pagina X”. E vorba de textulete scurte. In fiecare dintre ele se bat campii (nu neaparat cu gratie) cu privire la cate un concept “filosofic”: Fiinta, Negatia (sau “Nu”), Unitatea (sau “Unu”), a priori si a posteriori, Dumnezeu, Constiinta, Obiect, Bine, Concept.
Posturile le puteti citi aici, aici si aici. Seria asta a fost abandonata datorita lipsei de interes a publicului.
Ai 86 de ani si suferi de artrita arterita. Un deget de la piciorul drept ti s-a innegrit deja. Medicii ti-au spus ca daca nu te operezi mai poti trai 3-6 luni. Operatia ar consta in amputarea piciorului drept si ti-ar prelungi viata cu 2-3 ani, dar aproape 90 la suta dintre cei aflati la varsta ta nu se mai trezesc din anestezie.
Sa presupunem ca banii si gasirea unui doctor dispus sa te opereze n-ar fi o problema (desi in situatia reala – e vorba despre tatal unui prieten de-al nostru – lucrurile nu stau chiar asa). Ce alegi? Noi avem o solutie, dar v-o spunem maine. 🙂
Acum cativa ani aveam obiceiul asta. In fiecare vineri dupa-amiaza stateam acasa. Umpleam o cana mare de ceai, aveam pahare de plastic, ascultam muzica, stateam la povesti. Prietenii stiau ca daca au chef, pot sa treaca pe la noi. Fara nici o obligatie, fara sa ne anunte dinainte. Uneori iesea de un party, alteori era o intalnire intre cativa oameni s.a.m.d.
Dupa aceea am intrerupt traditia asta, fiindca nu mai aveam timp. Ne gandeam sa o reluam, dar intr-o varianta virtuala. De pilda, sa stam intr-o zi pe saptamana cateva ore pe blogTV, iar cine are chef sa stea la povesti, muzica etc. impreuna cu noi sa ne “viziteze”. Cum vi se pare ideea?
E un text scris cu multi ani in urma pentru un examen de la facultate. Pe noi ne-a amuzat:
G. W. F. Hegel – Fenomenologia Spiritului, A. III. [g]
Pentru a intelege mai bine felul in care este considerat intelectul ca facultate a mintii de catre Hegel, in Fenomelogie, voi aminti raportarea sa la sensibilitate si perceptie.
Serios, acum, e chiar complicat. Nimeni n-are identitate online. Toti suntem facuti bucatele si spulberati prin diverse colturi pe net. OpenID se misca, dar cam incet. Nu s-ar putea face ceva in directia asta?
Si aici si pe alte bloguri. Cand scrie cineva un post mai lung si mai serios sunt putine comentarii. Cele mai multe comentarii sunt la posturile care nu depasesc 3 paragrafe.
Iar genul asta de feedback chiar pare sa-i faca pe unii bloggeri sa scrie posturi mai scurte. Si chiar mai superficiale. Cum ar fi asta, de pilda. 🙂
M-am trezit din somn si am vazut ca Razvan statea langa mine si se uita la pisica. Pisica era latita la picioarele noastre. M-am gandit “oare o sa se prinda ca m-am trezit fara sa imi vada fata? Daca vede ca imi misc picioarele, de pilda?”