
Can you guess what it was about? ๐

Can you guess what it was about? ๐
Sigur, putem discuta si pe forum. De altfel, de saptamana viitoare tema saptamanala de discutie n-o sa mai apara decat acolo.
E limpede, probabil, ca nu discutam cazul oamenilor care amesteca borcanele si posteaza lucruri care intra in categoria “pr0n” in locuri nepotrivite – pe hi5, myspace s.a.m.d. sau in locuri usor accesibile, unde pot fi intalnite accidental de persoane care n-ar fi dorit sa vada asa ceva, copii etc. Vorbim despre comunitati pentru adulti, cu acces restrictionat (si de obicei platit), reguli stricte de copyright etc.
Din ce s-a spus, Gramo a retinut doua lucruri. Primul era ca ar fi greu sau imposibil de sustinut ca oamenii care (pe modelul web 2.0, sa zicem) isi impartasesc si experientele sexuale personale pe net (in locurile potrivite etc.) sunt imorali. Al doilea era ca e un lucru cam lipsit de intelepciune sa faci asta (mai ales daca esti o persoana publica). Ei bine, am ajuns la concluzia ca ambele afirmatii ar putea fi puse in discutie cu argumente.
Primul lucru, pe care l-am spus si in comentarii, era ca pentru a putea vorbi despre manipulare trebuie sa ai certitudinea ca exista intentia de a manipula. Altfel, un om prost informat sau care nu stie sa argumenteze, ar putea crede sincer un lucru si ar putea fi acuzat de manipulare pe nedrept. Cum poti stabili ca un om are o astfel de intentie? Well, aici lucrurile sunt complicate, poate discutam azi.
Dar ne-am mai gandit si la alte lucruri.
E vorba de o serie de patru cursuri tinute in 2004 la MIT:
Gramo s-a gandit ca ar trebui sa arate cam asa:

Dar suntem deschisi la sugestii, desigur. ๐
Poate o sa vi se para ciudat, dar prin preajma Revelionului discutam prin casa exact despre lucrurile despre care vorbeste Vitalie Sprรฎnceanฤ in primul paragraf din postul de aici.
Chiar si expresiile pe care le foloseam erau asemanatoare: “fiecare om ar putea aniversa un an personal, care sa inceapa in ziua in care s-a nascut, de pilda; la fel, poti sarbatori inceperea (sau sfarsitul) unui an universitar; si asa mai departe; toate lucrurile astea au mai multa semnificatie decat inceputul anului calendaristic; si atunci, de ce e Revelionul o sarbatoare atat de importanta?”
Da, pe bune:

Adica e o jucarie pe care am luat-o de la bun inceput pentru noi, nu pentru Razvan. Vrem sa ne gandim la o poveste folosind decorul si personajele din joc, sa aranjam scenele, sa le fotografiem si dupa aia sa adaugam bule de text in Gimp. Daca iese ceva interesant, va spunem.
Nu, nu exista imagini in creier. E o tampenie sa crezi asa ceva. In cutia craniana e intuneric, iar neuronii nu se coloreaza ca niste mici cameleoni. V-am intrebat acum cateva posturi ce credeti despre rezultatul cercetatorilor japonezi care au obtinut pe un ecran imaginile privite de niste oameni, pornind de la ce se intampla in creierul lor.
Noi ne gandisem la doua lucruri. Primul e legat de scenariile gen “or sa ne citeasca astia gandurile”, iar al doilea e legat de reactiile de tipul “am facut un pas important inainte in intelegerea mintii omenesti”. Sa le luam pe rand.
In sfarsit am terminat de adaugat toate insemnarile din seria asta. Am facut o pagina speciala in care le gasiti pe toate. Lectura placuta!
Actiunile “caritabile” prin care se strang bani imi produc aproape totdeauna un sentiment neplacut. E ca si cand ti s-ar spune “e ok sa nu-ti pese, atata timp cat dai niste bani”. Sau: “nu e nevoie sa te implici, poti sa dai niste bani si ai scapat de toate grijile; ne implicam noi, dar avem nevoie de banii tai”. Si asa mai departe.
Stiu ca nu e neaparat asa si ca uneori chiar e nevoie de bani, dar tot mi se pare ca sunt multe actiuni de genul asta care incurajeaza, de fapt, nepasarea contra cost.
Nu devii o persoana mai buna prin faptul ca dai uneori bani pentru niste lucruri care iti sunt cu totul straine. Ai putea, la fel de bine, sa astepti sa devii un om mai bun aruncand bani la gunoi. Pentru tine e acelasi lucru.