Astazi in 168 doi hoti au deschis rucsacul unui gramo. Gramo nu a observat. Pe la jumatatea drumului, Gramo a gasit un loc liber si s-a asezat. Apoi a observat ca rucsacul e deschis, si-a dat seama cine erau faptasii, dar nu a putut spune ceva, nu lipsea nimic din rucsac (asta pentru ca nu era nimic de valoare in el).

Cum sa formulezi o acuzatie fara dovada?

Apoi, a inceput sa sa le urmareasca tehnica: unul dintre ei se impingea intr-un om (de obicei se duceau langa oameni in varsta sau tineri cu rucsac), celalalt, care era imens, acoperea totul cu statura si haina astfel ca ceilalti calatori nu vedeau ce se intampla.

Sa am remuscari ca nu am zis nimic? A contat faptul ca sunt tipa, ca am 1.63 si sub 50 de kg? In cazul in care as fi spus ceva ce s-ar fi intamplat?

Poate am fost un om penal, poate intr-un final au reusit sa fure de la cineva… 🙁

Nu am mai luat ratb-ul la intoarcere, am preferat sa merg 40 de minute pe jos.

You know the story about lucid dreaming, right? Se vb despre asta si in Waking Life al lui Linklater. Ideea: in timpul unui vis iti poti da seama ca de fapt visezi. Dupa aia poti sa preiei controlul visului si sa te misti liber, sa te duci unde vrei, sa zbori, sa treci prin pereti (mi-a iesit o data) etc. Ei bine, ieri-noapte am visat ca ii explicam cuiva ce e cu lucid dreaming (cam ce am scris mai sus). Ironically enough, nu mi-am dat seama ca visez 🙂