Category Archives: hai-hui

Gramo’s first photowalking (ultimul post despre asta)

Aici puteti vedea toate fotografiile pe care le-am facut la prima plimbare foto (cea de saptamana trecuta) la rezolutia la care le-am facut, fara modificari s.a. intr-un set de pe Zooomr. “Toate” inseamna ca n-am pus (totusi) si imaginile care au iesit complet aiurea. 🙂

Daca vreti sa revedeti toata povestea, aici e postul cu ideea photowalking-ului, aici e propunerea pentru primul photowalking, cu un desen cu traseul, iar aici, aici si aici puteti vedea rezultatele (in varianta pentru blog).

p.s. Promitem ca data viitoare (adica peste o saptamana-doua) o sa anuntam din timp ca iesim sa facem poze. Daca aveti propuneri pentru un traseu sau alte idei,… just leave us a comment, ok?

Gramo’s Photowalking (part 1)

Plimbarea a durat 3 ore (cu o ora mai mult decat credeam). In lipsa de oameni (remember, chestia care ne-a incantat pe noi a fost ideea de collective photowalking), Gramo s-a splitat, asa ca o sa vedeti ce poze a facut fiecare dintre noi (chestie care nu se intampla de obicei).

Am incercat sa nu ne luam unul dupa altul, dar tot s-a mai intamplat sa fotografiem aceleasi chestii. Anyway, fiecare si-a selectat si si-a editat pozele separat, dar ne-am gandit ca e mai fain sa le vedeti la un loc, nu in posturi separate. Prima parte acopera traseul plimbarii pana dupa Scala.
Continue reading

“Cântecul Nibelungilor” asteapta sa fie gasita

[postul nu-i apartine lui Gramo, ci lui Theodoridis; a aparut initial aici, iar apoi pe Schimb de carti, de unde l-am preluat aici, cu acordul autoarei]

Pentru a ajunge la nibelungi, se intră tot pe unde a aratat cel care a repus in miscare “Zile Birmaneze”, adică pe Strada Frumoasa, dinspre Victoriei. În dreptul numărului 36, strada Frumoasă se intersectează cu Intrarea Frumoasă (la dreapta).

Se trece de casa cu numărul 2, şi imediat după ea se vad uşile roşii ale unui garaj (cred). Observaţi ţeava galbenă, de gaz, de pe peretele din stânga:

Ţeava de gaz intră în casă printr-o spărtură. În partea de sus a spărturii, între ţeava de gaz şi perete, se află “Cântecul Nibelungilor”, într-o pungă albă de Carrefour (oops, nu intenţionam să fac reclamă la nimic, doar s-a întâmplat să fie singura pungă disponibilă, iar locul era cam prăfuit).

În timp ce executam mirifica fotografie (ultima), crezându-mă singură în zonă, m-a interpelat o doamnă (nici n-am auzit-o venind):

– Ce pozezi acolo?

– Îîîîî… crăpături (notă către sine: “sigur m-am înroşit!!”).

– Pentru ce?

– … … … Arhitectură! (puah, ideea salvatoare!)

– Aaaa! (cred c-am convins-o)

Fotografiat demonstrativ, cu priviri atente şi interesate, şi alte crăpături. Doamna se uita în continuare la mine, nu părea că vrea să plece curând. Eram suspectă. Şi e vacanţă!

– Locuiţi aici?

– Da, casa a fost renovată după ‘77, … (mi-a mai povestit ceva, vreo 5 minute, dar n-am mai reţinut nimic, mi-era frică de parcă mă prinsese poliţia în flagrant).

Nibelungii aşteaptă un nou cititor. Va rog anunţaţi găsirea lor.