Category Archives: faze

Românii din afară

Fiindcă n-au votat în masă cu iubitul lor candidat, unii români din țară au început să îi batjocorească pe cei din afară, spunând că au plecat să spele veceuri prin străinătate, că sunt basisti spălați pe creier s. a. m. d.

Ceea ce nu înțeleg respectivii este că orice muncă onestă e ok. Numai in ochii lor e o rușine să speli veceuri. Bineînțeles că nu toți românii din străinătate spală veceuri, dar asta nu contează cu adevărat. Ceea ce contează este că sunt destui oameni care ar prefera să spele veceuri în străinătate în loc să trăiască în România.

De ce? Fiindcă aici există prea mulți oameni care nu apreciază munca onestă. Sunt prea mulți aia care nu au deprinderi elementare de trai civilizat. Fiindcă aici, când votezi, nu ești printre oameni cu opțiuni politice diferite de ale tale, ci printre oameni care nu dau doi bani pe democrație și pe statul de drept. Ăștia au fost alegătorii lui Ion Iliescu în ’90. O bună parte dintre cei care au plecat atunci din România au plecat din cauza lor.

Cum să trăiești printre asemenea oameni? Mai important, cum să îți crești copiii printre ei? E greu să nu te îngrozești gândindu-te la asta. Copiii tăi vor trebui să trăiască împreună cu copiii lor. Nu e mai bine să te duci în altă țară, unde copiii tăi vor crește printre oameni normali? Nu te-ai duce chiar dacă o să speli veceuri?

Noi încă mai sperăm că se va putea trăi normal și aici. Dar îi înțelegem bine pe cei care au plecat. Iar cei care îi batjocoresc pe net fiindcă nu l-au votat pe candidatul de la care așteaptă ei pomeni și protecție in caz de furtișaguri (chiar dacă asta înseamnă ca România să nu mai fie un stat de drept) nu observă un lucru mic de tot. Pentru cineva care a plecat din cauza unora ca ei batjocura lor nu înseamnă nimic. E doar o confirmare că hotărârea de a pleca definitiv din România a fost îndreptățită.

Românii care se isterizează acum văzând cum votează cei din străinătate sunt cei care fac din România o țară de nelocuit. Cum își permit “niște străini” să aleagă un președinte pentru ei? Mai ales că străinii aia nu plătesc impozite din care să li se arunce și lor o ciozvârtă nemuncită după ce fură baronii tot ce e de furat. Cum să rămână ei fără ciozvârta aia din cauza unora care nici n-au plătit pentru ea?

E o dramă!!! Lol.

Dar noi încă mai sperăm că acești români vor disparea împreună cu baronii lor și cu președintele lor iubit. Iar când copiii noștri vor fi mari, copiii unora dintre românii care “au spălat veceuri în străinătate” vor putea să se întoarcă și să trăiască alături de ei, într-o țară normală.

Ați observat că… (1)

Ați observat că oamenii, când îmbătrânesc, încep să semene tot mai mult între ei? Bărbații, de pildă. Dacă n-ai o burtă uriașă sau o chelie înspăimântătoare, la 60 de ani arăți la fel ca majoritatea tipilor de 60 de ani. La 80, din punct de vedere al aspectului fizic, toți bărbații sunt intersanjabili, ca paharele de plastic de la automatul de cafea.

(E la fel și în cazul femeilor. Ideea că femeile ar îmbătrâni mai repede decât bărbații e o prejudecată idioată. Nu îmbătrânesc mai repede, doar că uniformizarea asta de look pe care o aduce bătrânețea e tolerată mai greu de bărbați. Pentru că sunt varză. Nu felul în care arăți e totul. Dacă ți-ai dezvoltat o personalitate puternică, distinctă, autentică, nu vei fi la fel ca toți ceilalți, chiar dacă arăți cam la fel. Unii oameni nu realizează asta, în fine,…)

O idee de blog

Am putea să ne facem un blog. Îl avem pe ăsta, dar ce ne costă să ne mai facem unul? Nimic. Să nu știe nimeni cine scrie. Și să ne batem joc de oricine pe blogul ăla. Am găsi de ce să ne luăm și am avea și umor. Ar ieși o bășcălie de ne-am strica de râs. Am scrie despre tocilari, lipoveni, rockeri, popi, gospodine, copii de grădiniță, asistente medicale, bicicliști, pușcăriași ș. a. m. d. Nu ne-am chinui să spunem doar chestii adevărate. În schimb, am putea încerca să spunem despre fiecare chestii atât de urâte încât să ne îngrozim toți cititorii.

Să-ți bați joc de politicieni și să îi terfelesti prin noroi e prea ușor. E o chestie pe care o face prea multă lume, oricum, așa că noi am putea încerca, pe blogul ăla, să ne batem joc de oamenii săraci care au copii bolnavi. Sau direct de copiii lor bolnavi. Sau de acei copii săraci care au fost bolnavi și au murit din cauza sărăciei. Cu siguranță că nici ei nu au fost perfecți, iar suferința și moartea nu te scutesc de critici. Ceva de criticat tot am găsi, suficient cât să-i punem pe cititori pe gânduri. Ca să nu spună că autorul blogului e dement și vrea doar să își bată joc.

Sigur am avea trafic. După aia am câștiga bani din reclame la spray-uri lacrimogene și cuțite de vânătoare.

Dacă ați mai intrat pe aici, probabil acum vă așteptați să vină ceva cu “Dar n-o să facem așa, fiindcă…”. Ok, n-o să ne facem un blog de genul ăsta. Și-au făcut deja alții, n-ar fi nimic original. E ușor să îți bați joc de oameni cu umor, spunând chestii care sună șocant, dar nu complet aberant. E ca și când ai juca pe easy mode. Iar noi vrem să o ardem pe hard mode. Asta e tot.

Curcubelul de la Botoșani

Cică s-au supărat popii că-s umbreluțe cu curcubelul la Botoșani, au cerut să dispară, iar primarul s-a executat să trăiți.

În  Geneză, Capitolul 9, scrie:

9. “Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri.
10. Şi cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului câte au ieşit din corabie;
11. Şi închei acest legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului şi nu va mai fi potop, ca să pustiiască pământul”.
12. Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu către Noe: “Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi şi cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi,
13. Pun curcubeul Meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine şi pământ.
14. Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta curcubeul Meu în nori,
15. Şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura.

Lăsând la o parte faptul că în acelaşi capitol sunt încurajate sclavia + pedeapsa cu moartea și sunt interzise fripturile în sânge, se pare ca Dumnezeu, deși e omniscient, are nevoie de curcubel ca de un nod la batistă, ca să nu uite că a promis să nu mai bage vreun potop în program.

Sună a bullshit, dar se presupune că popii cred chestiile alea. Deci curcubelul de pe umbreluțe era util pentru protecție (măcar în mintea lor). Și totuși au cerut să fie scos, de unde reiese că li s-a făcut de niște inundații.

And it makes perfect sense. Catastrofele naturale îi fac pe oameni mai credincioși, deci popii nu au decât de câștigat din toată povestea asta. Plus că după inundații or să dea vina pe “păcătoși”, așa că s-au scos pe toată linia. 🙂

That aside, nu e clar ce-a fost în capul domnului secundar (fiindcă nu merită să-i spunem “primar”). Dacă uităm un pic de bullshit-ul bisericesc, umbreluțele alea au fost cumpărate din bani publici și e cam aiurea să le scoți, bătându-ți joc de o investiție publică, mai ales când oamenii din oraș sunt ok cu ele.

Cum facem, deci, cu claxoanele?

Pai e simplu. Are masina gipies? Are. Daca nu, e prea veche si n-ar trebui sa aiba voie nimeni sa o foloseasca. Are calculator de bord sau un sistem de automatizari sau ceva de genul asta? Are. Daca nu,… you know the drill. Nu-i greu sa inveti gipiesul sa spuna cand e masina in afara unei localitati si cand e intr-o localitate. Iar apoi cateva linii de cod spun ca daca masina e in localitate, claxonul se dezactiveaza. Yep, it’s that simple.

Dar vai, salvarea si pompierii ce-o sa faca? Eh, salvarea e salvare si pompierii sunt pompieri si asa mai departe. Desi in viitor, probabil, cand toate masinile vor fi conectate in retea, ruta salvarii o sa fie calculata tinand cont de trafic, iar soferii de pe ruta aia vor fi anuntati la momentul potrivit prin retea ca au in spate o masina de salvare si trei’ sa-i faca loc s.a.m.d., asa ca n-o sa mai fie nevoie sa mearga salvarea cu sirena pornita, ca in Evul Mediu. Si la fel si pentru pompieri.

Ce e cel mai important în viață?

Când nu te blochezi în clișee gen “banii”, “sănătatea”, “fericirea”, “prietenii”, “familia” etc., s-ar putea să îți fie greu să răspunzi la întrebarea asta. Poate că habar n-ai ce vrei să faci cu viața ta.

Uite un “exercițiu”. Gândește-te că ai avea 80 de ani și ți-ai da seama că era ceva ce ai fi vrut să faci și n-ai făcut și n-o să mai poți face niciodată și că îți pare al dracului de rău. Îți vine în minte vreo chestie pe care ai regreta să nu o faci niciodată?

Dacă nu, poate înseamnă că îți e frică să îți dorești ceva cu adevărat în viață, fiindcă n-ai încredere în tine, s-ar putea să nu-ți iasă și să îți pară rău și atunci mai bine nu-ți dorești nimic, ceea ce e lame. Bad end.

Dacă da, gândește-te la chestia aia? De ce ai regreta să nu o faci? De ce ți se pare importantă? Ar fi importantă pentru toată lumea? E importantă doar fiindcă prin ea ai putea realiza altceva (cum e cazul banilor) sau e importantă în sine? Are legătură cu ce ai vrea să faci cu viața ta, sau e doar un moft (gen Bucket List)?

De aici mai departe te descurci. Have a nice life! 🙂

Cum ne descurcăm cu statisticile

Să zicem că un om din o mie e infectat cu HIV. Nu contează datele reale, citiți mai departe. Să zicem, în plus, că testul HIV e eficient în 95 la sută din cazuri. Adică, din o sută de oameni infectați cu HIV care fac testul, 95 ies pozitivi. În plus, să zicem că testul dă rezultate pozitive false în 5 la sută din cazuri. Ceea ce înseamnă că 5 din o sută de oameni care nu au HIV ies pozitivi la test.

Întrebare: Care ar fi șansele să ai HIV, pe baza acestor date, dacă testul ți-a ieșit pozitiv?

Răspunsul omului de pe stradă (inclusiv al oamenilor care sunt doctori, profi de liceu, jurnaliști etc.) va fi că șansele sunt mari. Mai mari de 50 la sută, în orice caz. Puteți verifica, întrebându-i pe cei din jur.

Răspunsul corect e “în jur de 2%”. Încercați să vă dați seama singuri de ce. Dacă nu vă descurcați, let us know.