Impresiile vi le-am spus deja. A fost nashpa. Ne-am refugiat intr-un mic pub cu specific grecesc de pe langa Kogalniceanu din cauza aglomeratiei. Dupa aia, cand ne-am intors in Piata Constitutiei, n-am mai gasit decat o mare de gunoaie si o mana de tipi si tipe de gimnaziu, maxim liceu, care incercau vag sa danseze pe niste chestii mixate,… errrr,… asa si asa.
Asa ca mai bine va aratam niste poze. Mai intai una in care apar si Le petit mouton si (o parte din) Oompa:
In cazul in care n-ati iesit la noaptea alba a Bucurestiului (de fapt, s-ar putea sa fie o idee buna, fiindca e superaglomerat – au venit toti mitocanii cu masinile iar Bucurestiul arata ca intr-o zi de lucru nashpa), poate aveti chef sa va uitati la un serial englezesc de animatie:
p.s.: Sunt 3 sezoane a cate 6 episoade fiecare. Fiecare episod e impartit in 3 parti. Mai sus e un playlist cu toate episoadele.
Da, n-am reusit sa mergem ieri la lansarea licentei Creative Commons in Romania (10x, Bogdan, pentru invitatie!). Comunicatul de presa de la Creative Commons e aici. Oricum, e fain ca licenta functioneaza acum si la noi.
Si n-am apucat sa scriem nici pentru Blogday 2008 (postul de anul trecut e aici). Dar daca am fi scris am fi recomandat urmatoarele bloguri (ordinea nu conteaza):
Technorati Tag: 
BlogDay2008
Si n-am scris nici despre lansarea browserului de la Google – Chrome. Dar aici nu e vorba de vreo ratare. Pur si simplu ni s-a parut nashpa ca n-au lansat si o versiune de Linux. Si nici macar n-au anuntat cand o sa fie gata. 🙁
Dupa ce a realizat ca WNBR (NSFW link) n-o sa ajunga in Romania prea curand, Gramo s-a gandit sa se reorienteze catre Critical Mass. Din pacate, marsurile de tip Critical Mass din Romania nu prea apar nici pe critical-mass.info, unde singurul oras reprezentat e Brasovul, nici pe critical-mass.org, unde nu apare nimic din Ro (sau nu ne-am uitat noi bine).
Si totusi exista asa ceva. Pe net ies in fata marsurile din Cluj – au un site aici, le-a promovat si Andrei Crivat intr-o vreme, apar destul de des si pe blogul Velorutia (desi pe Velorutia, in mod curios, nu e folosita niciodata expresia “critical mass”).
Daca aveti chef de o intalnire virtuala, o sa fim duminica de la 11 si jumatate pe blogTV. De data asta o sa avem si sunet. 🙂 Ascultam muzica (am gasit de curand niste chestii care ne-au placut destul de mult, vi le punem sa le auziti), stam la povesti, ne hlizim, ca de obicei. 🙂
Iar lansarea se pare ca o sa fie pe 17 noiembrie (via Telegraph.co.uk).
Se pleaca maine la 11 dimineata din parcarea dintre Ateneu si BCU (adica de aici) si se merge pana la Rectoratul Unibuc (da, la Facultatea de Drept). Marsul e organizat de asociatia Mai Mult Verde si are legatura cu inaugurarea unui centru de inchiriat bicle in Bucuresti – Cicloteque.
Noi suntem bine, ceea ce va dorim si voua. Ne gandim la felul in care am putea continua proiectul “Citeste o poveste” (si inca mai asteptam reactii la episodul pilot – Habarnam). Intre altele, ne-am gandit ca poate ar merita sa incercam sa repetam istoria, folosind cartea asta:
[Atentionare: in postul acesta apare la un moment dat un “cuvant tare”; in cazul in care va deranjeaza sa cititi asemenea cuvinte, puteti sa nu mai cititi in continuare 🙂 ]
Din categoria “daca doriti sa revedeti”, astazi va prezentam cele 3 posturi ale lui Gramo din seria Cand “ceva” devine arta.
Primul reda o intamplare weird (din cauza ca e si amuzanta si revoltatoare in acelasi timp) petrecuta la Bienala Tinerilor Artisti (un eveniment despre care Gramo-girl a scris multe posturi prin octombrie 2006, fiindca a facut voluntariat acolo; vezi, de pilda, aici si aici)
In al doilea post e pusa (la modul serios) intrebarea: “In ce conditii un cacat poate fi o opera de arta?” O alta intrebare e prezenta in fundal: “Ce este arta?”
Ultimul post din aceasta serie nu contine, in esenta, decat o poza funny si reprezinta, intr-un sens, reactia lui Gramo la lipsa de interes a cititorilor pentru primele doua posturi.
