Category Archives: educatie

Mic manual pentru postaci

Cel mai important lucru: dacă te acuză cineva că ești postac, nu trebuie să te aperi direct. Acuzația e un sofism. Din faptul că ai avea un interes să scrii ceea ce scrii (fiindcă primești bani) nu reiese niciodată că susții ceva greșit. În dezbaterile publice de pe net importante sunt ideile susținute și argumentele, nu persoanele care discută și interesele lor.

Bineînțeles, dacă spui chestii fără să le susții cu argumente sau nu faci altceva decât să jignești și să calomniezi, vei fi acuzat mai ușor că ești postac. Dar nici atunci nu contează cu adevărat chestia asta. Ceea ce contează pentru orice om inteligent e că nu ai nici o contribuție reală la discuție. Nu ai avea chiar dacă nu ai fi plătit, așa că nu are importanță că ești plătit. Din fericire (pentru tine), nu sunt doar oameni inteligenți pe net, așa că, dacă tot ce ai de făcut e să înjuri un politician sau un partid, oricum nu ai nevoie să îți bați capul cu ce spun alți comentatori.

Ai nevoie, în schimb, de alte chestii:
1) o listă cu site-urile pe care postezi; pentru fiecare în parte trebuie să știi dacă există moderare și cam cum funcționează (pentru asta merită să faci câteva experimente; în orice caz, evită site-urile cu moderare strictă și comentatori inteligenți);
2) softuri cu ajutorul cărora îți poți schimba ip-ul (Tor e un exemplu, mai caută alte chestii cu Google);
3) un număr de mesaje prefabricate, eventual asociate cu niște shortcut-uri de la tastatură (și pentru asta există niște softuri, tot Google te ajută).
4) Adrese de email diferite și conturi care să pară reale pe FB. Cel puțin 10. Folosește-le pentru a posta de pe ele abia după ce le ții active cel puțin câteva luni. Pe măsură ce îți sunt blocate fă-ți altele noi.

În fine, dacă nu ai timp pentru argumente, învață să dai, totuși, impresia că argumentezi pentru ceea ce spui. Un om cu mintea neantrenată o să pice în plasă dacă bagi din când în când un “deci”, un “pentru că” sau un “în concluzie”.

Succes. 🙂

Am intrat în România lucrului bine făcut?

Nu. Avem nevoie de modele. Chiar dacă președintele s-ar strădui să își facă treaba cât poate el de bine, nu-i suficient. Ar trebui să vedem în jurul nostru mai mulți oameni care își fac treaba cât pot ei de bine.

Weird as it may sound, cei mai mulți oameni care nu își fac bine treaba sunt, probabil, în școli, licee și facultăți. Acolo unde dacă încerci să înveți cât mai bine ești imediat etichetat drept “tocilar”. Prin contrast, în Japonia, adolescenții cei mai buni la învățătură sunt admirați de ceilalți.

Noi am produs cea mai nașpa mentalitate posibilă. În România e o rușine să înveți. Profesorii și părinții contribuie împreună la atmosfera asta împuțită. Cât timp n-o să avem destui părinți care să își facă bine treaba de părinte și destui profesori care să își facă bine meseria, n-o să ieșim din rahat.

Anumite atitudini și mentalități nu se schimbă pompând bani în educație, pur și simplu. Sau scriind tot felul de regulamente stupide. Dar e greu să te bagi peste părintele care “e stăpân la el în casă” și “știe” că nimeni n-are dreptul să-l judece. Cum să îi arăți că întreaga societate poate avea de suferit fiindcă el e un părinte prost?

Iisuse Hristoase, apara-ma de homofobi!

image

Asta e mesajul genial pe care l-am ratat ieri. Avem o scuză, venea ploaia, avem un bebeluș cu otită și am aflat târziu de Marșul diversității 2014 de la Bucharest Pride.

Iar anul ăsta marșul s-a nimerit în același timp cu finala feminină de la Roland Garros. Măcar acolo n-ar fi sărit nimeni de fund în sus dacă s-ar fi sărutat Halep și Sharapova la sfârșitul meciului. 🙂

P. S. Poza am preluat-o de la Tinkerbelle, de pe forumul Softpedia (aici), alte poze frumoase am văzut aici.

P. P. S. Poll-ul de pe Softpedia e dubios, dă impresia că trebui să alegi – ori susții că un grup de oameni trebuie să aibă aceleași drepturi ca și tine, ori îi detești pe cei din acel grup. Cele două nu se opun. Noi îi detestăm pe homofobi, nu ne împrietenim cu ei, nu i-am lăsa să interacționeze cu copiii noștri etc. Dar credem că atât timp cât respectă legile țării (nu incită la ură, nu agresează verbal alte persoane etc.), e firesc să se bucure de toate drepturile de care ne bucurăm și noi.

Cum ne descurcăm cu statisticile

Să zicem că un om din o mie e infectat cu HIV. Nu contează datele reale, citiți mai departe. Să zicem, în plus, că testul HIV e eficient în 95 la sută din cazuri. Adică, din o sută de oameni infectați cu HIV care fac testul, 95 ies pozitivi. În plus, să zicem că testul dă rezultate pozitive false în 5 la sută din cazuri. Ceea ce înseamnă că 5 din o sută de oameni care nu au HIV ies pozitivi la test.

Întrebare: Care ar fi șansele să ai HIV, pe baza acestor date, dacă testul ți-a ieșit pozitiv?

Răspunsul omului de pe stradă (inclusiv al oamenilor care sunt doctori, profi de liceu, jurnaliști etc.) va fi că șansele sunt mari. Mai mari de 50 la sută, în orice caz. Puteți verifica, întrebându-i pe cei din jur.

Răspunsul corect e “în jur de 2%”. Încercați să vă dați seama singuri de ce. Dacă nu vă descurcați, let us know.

“Amenda cetateneasca”

Nenea asta nu era doar mitocan. Era si prost. De soferi care te vad pe trecere si baga viteza e plin Bucurestiul, dar iti trebuie o doza consistenta de prostie ca sa accelerezi peste trecerea de pietoni, pe banda 3, in timp ce masinile de pe primele doua benzi sunt oprite la trecere.

In situatia asta e clar ca pietonul nu te vede si nici tu nu-l vezi. Si e destul de clar ca e un pieton acolo, care o sa-ti iasa din senin in fata. Iar tu accelerezi. Ar trebui sa existe si un test de inteligenta pentru soferi.

In fine, ideea e ca daca un sofer ca asta iti strica inceputul de saptamana, poti, macar, sa-i dai o “amenda cetateneasca”. Nu-l costa nimic, dar poate mai afla prietenii, colegii de job, familia etc. Daca ai prezenta de spirit, ii faci o poza si o pui pe blog (nenea e cu Duster-ul):

20140113_081411-picsay

Daca n-ai blog, poti cel putin sa-l dai in gat in forma asta. It’s that simple.

Cica hai sa facem misto de astia mici, ca vorbesc nasol, cu “epic” si “gen”

Nu noi. Dar am vazut pe FB ca a mai aparut un articol in nushce ziar, iar se oripileaza unii (dar vai, limba romana; dar vai, e o limba mica; dar vai, ce-o sa ne facem), se fac ca nu mai inteleg “cum vorbeste tineretul”, baga o versiune lame de urban dictionary (“iata ce vor ei de fapt sa zica, doar ca nu mai reusesc sa se exprime normal”) etc.

Meh.

Fiecare generatie a avut argoul ei, mare branza. Sunt situatii in care o arzi in argou si situatii in care te exprimi elevat. Daca e nevoie, gen. Aia care se oripileaza probabil n-au copii. Daca ar avea, ar vedea ca un copil poate invata mai multe vocabulare si poate jongla cu ele fara nici o problema.

Problema nu e ca “tineretul nu mai stie sa lege doua cuvinte ca lumea”, ci ca exista prea multi adulti carora nu le foloseste la nimic ca stiu sa se exprime relativ corect, fiindca nu sunt in stare sa lege doua idei. Iar unii dintre ei ajung jurnalisti.