[textul e aici]
Aristotel continua sa vorbeasca despre intelepciune practica. Cel putin asa am inteles, fiindca asta e caracteristic inteleptilor – ei se pot gandi si pot delibera bine inainte de a lua o decizie. Desi lucrurile sunt probabil mai complicate decat atat.
Ajunsesem la concluzia ca e util sa distingi intre a te simti intr-un fel si a fi in felul ala.
Acum ar putea spune cineva: “pai bine, ce mare lucru? stiam si pana acum ca una e sa auzi o voce si alta e sa-ti vorbeasca o persoana reala”.
Sunt insa oameni care au sustinut ca nu e nici o diferenta intre astea doua. Sau, in fine, diferenta revine la: “cand iti vorbeste o persoana reala nu auzi doar o voce, vezi si un corp s.a.m.d., dar toate chestiile respective sunt tot din categoria ‘a simti’.”
[comentariul la textul de saptamana trecuta o sa apara cu o mica intarziere]
IX
Exista o distinctie intre actul cercetarii si cel al deliberarii, caci a delibera inseamna a cerceta un anumit lucru. Trebuie deci sa vedem in ce consta buna deliberare, si anume daca este stiinta, opinie, perspicacitate sau ceva de alt gen.
Chiar suntem curiosi. Nu vrem sa va influentam, asa ca nu o sa ne repezim sa va spunem ce credem noi.
E vorba de un filmulet de cateva minute, postat acum mai bine de un an pe YouTube (poate il stiti, in fine, dar noi l-am vazut abia azi), in care niste baieti se prefac ca le invata pe niste fete din Anglia sa vorbeasca romana, punandu-le sa spuna, de fapt, diverse “lucruri urate” (deci da, din punctul asta de vedere filmul s-ar putea sa nu fie safe for work). Link-ul e asta.
Adrian si Bogdan (asta ca sa nu le spunem A si B) se intalnesc din cand in cand. De obicei se intalnesc la petreceri sau la serate sau la dineuri. Cam o data la cateva saptamani. In rest nu se vad.
Fiecare isi vede de treaba lui, in restul timpului. Si nici unul dintre ei nu bea decat la petreceri, serate sau dineuri, sau alte trebusoare de genul asta.
Doar ca fiecare dintre ei se ameteste usor. Asa ca Adrian si Bogdan s-au vazut, unul pe altul, mai mult beti.
Normal, fiecare se gandeste “bai, eu pe asta nu l-am vazut decat beat, de fiecare data”. Sau: “mare betiv mai e si asta, de un an de zile e doar varza”. S.a.m.d. Dupa inca vreo cativa ani in care lucrurile continua in aceeasi maniera, fiecare crede despre celalalt ca e un betiv ordinar.
Cu toate astea, fiecare dintre ei, dupa cum spuneam, e un om superok, care nu bea decat ocazional. Ciudat, nu?
[sursa imaginii de mai sus e aici]
“Votez intr-un colegiu imobiliar gras cu oferta politica subtire. Al tau cum e?”, intreaba Dan Tapalaga.
Dupa o lunga cautare pe harti si site-uri de ziare, ne-am gasit candidatii si colegiul cautand cu numele strazii pe care locuim pe ThinkoPolis.eu.
Photo by Andres Serrano, part of the recent “Shit” exhibition at the Yvon Lambert Gallery (New York, September 4 – October 4, 2008).
p.s.: Serrano is also the author of Piss Christ (you can read more about it here, here and here). Regarding the “Shit” exhibition, here is a related post (in Romanian).
VIII
Politica si intelepciunea practica sunt unul si acelasi habitus, desi esenta lor nu este aceeasi. Intelepciunea practica aplicata la cetate prezinta o forma superioara, si anume cea legislativa; cealalta, legata de cazuri particulare, poarta numele comun ambelor, adica cel de politica. Aceasta din urma dirijeaza actiunea si deliberarea, caci decretul ce rezulta este obiect al actiunii si punct final al deliberarii. Din acest motiv, numai despre cei ce se ocupa de acest aspect al politicii se spune ca fac efectiv politica, ei fiind de fapt singurii care o pun in aplicare, in maniera unor adevarati artizani.
Rezumatul episoadelor precedente: Am pornit impreuna cu Aristotel intr-o calatorie la capatul careia ar trebui sa intelegem care este sensul vietii. Pe harta lui Aristotel destinatia e Insula fericirii. Dar pentru el un om fericit nu e un om care se simte foarte bine, care se bucura de tot felul de placeri sau experiente interesante. Un om fericit e cel care isi implineste potentialul sau de om, adica ajunge sa aiba tot felul de calitati, pe care le invata, le transforma in deprinderi si chiar le foloseste.
Pana acum a fost vorba in principal despre calitatile etice ale unui astfel de om. Am descoperit ca acestea sunt niste deprinderi care au legatura cu actiunile noastre. Si am gasit si o busola dupa care se ne putem ghida in toate situatiile – trebuie sa cautam in toate actiunile masura justa, evitand excesele si insuficientele.
Dupa ce ne-am uitat la diferite calitati de felul acesta (curajul, cumpatarea, generozitatea, aspiratia spre onoare, blandetea, amabilitatea s.a.; pe una dintre ele – dreptatea – chiar am studiat-o la microscop) am traversat pe un alt continent, cel al calitatilor intelectuale. Pentru a le intelege mai bine, Aristotel ne-a pus sa ne uitam la acea parte a sufletului care e responsabila de gandirea rationala si de cunoastere.
Cineva te acuza de o chestie nashpa. Acuzatia e atat de aiurea incat, daca te-ai cobori sa raspunzi, probabil ca te-ai face de ras, ti-ai pierde demnitatea s.a.m.d.
Pe de alta parte, daca nu raspunzi, s-ar putea ca unii oameni sa se gandeasca, desi vad cat e de absurda acuzatia, ca poate exista ceva adevar in ea. Cum procedezi?