Exista carti scrise dupa filme si filme facute dupa carti. Cand exista si filmul si cartea, ce e mai ok, sa vezi filmul, sau sa citesti cartea? Cum vi se pare? Si, bineinteles, de ce?
p.s.: Noi preferam sa palavragim pe marginea temelor astora saptamanale de discutie pe forum, fiindca acolo discutia poate sa tina mai mult de un schimb de replici, dar daca va e lene sa scrieti acolo, puteti lasa un comentariu aici. 🙂
[textul e aici; Etica Nicomahica intra in vacanta pentru o saptamana]
Acum Aristotel reia argumentul din capitolul de dinainte pentru placeri senzoriale. De ce? Fiindca unii oameni, chiar daca accepta ca pot exista placeri spirituale (gen “placerea de a da demonstratia pentru teorema lui Fermat”), nu vor sa accepte ca placerile “fizice” ar putea fi ceva bun.
E vorba de fapt despre comentatorul glumet. Joker-ul e de obicei o persoana placuta, care are o replica la orice. Absolut la orice. Fiindca orice idee poate fi un punct de pornire pentru o poanta. Singurul lucru pe care nu are rost sa-l astepti de la un jocker, e sa vorbeasca serios.
Ok, intrebarea poate sa sune un pic cam “filosofic”, dar nu e vorba despre o definitie a prieteniei acum, ci pur si simplu despre cum ii vedem pe prieteni. Ce va asteptati sa faca un prieten? Ce nu va asteptati sa faca? Cand incepeti sa considerati ca un om va este prieten si cand ati ajunge sa va ganditi, fiindca a facut o anumita chestie, ca nu va mai este prieten?
p.s.: E vorba despre tema de discutie saptamanala propusa pe forum, dar daca va e lene sa va inregistrati si sa discutati acolo, puteti raspunde aici. 🙂
Cartea a VIII-a
I
Subiectul pe care-l vom trata in continuare este deci prietenia. Ea este, in fond, o virtute sau, cel putin, este inseparabila de virtute. Si nu exista alt lucru mai necesar vietii decat ea. Caci nimeni nu ar concepe o viata fara prieteni, chiar daca ar fi sa posede toate celelalte bunuri la un loc. Se pare, de altfel, ca cea mai mare nevoie de prieteni o au chiar oamenii bogati si cei investiti cu autoritatea celor mai inalte magistraturi. Altfel, la ce le-ar servi prosperitatea, daca ar fi frustrati de posibilitatea de a aduce binefaceri, posibilitate pusa in valoare cel mai mult si in modul cel mai demn de lauda fata de prieteni? Si cum si-ar putea ei mentine si apara aceasta prosperitate fara ajutorul prietenilor? Caci prosperitatea, cu cat e mai mare, cu atat e mai nesigura. De asemenea, in saracie, ca si in orice alta situatie nefericita, oamenii vad in prieteni unicul lor refugiu. Pe tineri prietenia ii ajuta sa se fereasca de greseli, batranilor le ofera ingrijire si compensatie pentru actele pe care slabiciunea ii impiedica sa le mai indeplineasca, pe cei aflati in floarea varstei ii stimuleaza la acte nobile:
“cand doi oameni merg impreuna…” (Homer), sunt mai capabili si de gandire, si de actiune.
Haterul si stalkerul au o multime de chestii in comun. Ambilor li s-a pus pata pe tine. Nici unul nu te cunoaste prea bine, fiindca daca te-ar fi cunoscut, n-ar fi ajuns sa te urasca sau sa faca o obsesie pentru tine. Ambii iti scriu comentarii destul de des, mai mult timp. Ambii fac urat daca nu le raspunzi, dar continua sa iti scrie comentarii. Si asa mai departe.
Atata timp cat nu-i deranjeaza pe ceilalti cititori, haterii si stalkerii pot fi ignorati fara nici un stres. S-ar putea insa intampla, daca ai si de un fel, si de celalalt, sa ajunga sa se porcaiasca intre ei. 🙂
Omul cu Idei Fixe (pe scurt, OIF-ul) n-are nici o treaba cu nimic din ceea ce scrii tu. El are cateva “idei”: il uraste pe Basescu, ii uraste pe comunisti, il iubeste pe Dumnezeu (n-are neaparat idei proaste), crede ca homosexualii trebuie exterminati (poate avea, totusi, idei megapenale), crede ca toti oamenii sunt homofobi, s.a.m.d.
Indiferent ce ai spune, el o sa foloseasca prilejul pentru a spune ce crede el. Daca te plangi ca nu ti-a iesit o omleta, o sa spuna ceva de genul “pai da, nici ouale nu mai sunt ca pe vremuri, de cand cu Basescu asta totul merge pe dos in Romania”, dupa care o sa-i dea cu Basescu.
Trolul e ala care o sa comenteze la postul asta ca sa spuna ca trebuia sa fi scris cu doi “l”. Jokes aside, trolii stau mai mult pe forumuri, nu pe bloguri. Pe bloguri ajung cand se plictisesc. Nivelul lor de inteligenta e un pic mai ridicat decat cel al spammerilor, dar de obicei nu e cu mult mai ridicat.
Diferenta esentiala sta in faptul ca un trol nu vrea sa-ti vanda nimic. Si nici nu vrea trafic pentru blogul lui, fiindca de obicei e incapabil sa aiba un blog (asta fiindca e incapabil sa realizeze ceva constructiv). El vrea, pur si simplu, sa primeasca atentie.
[textul e aici]
Acum Aristotel vine cu o afirmatie mai radicala. Chiar daca exista placeri daunatoare, placerea, in genere (sau “in sine”, whatever that means), este un bine. De ce? Fiindca e opusa durerii, iar durerea e ceva rau si trebuie evitata. In plus, ceea ce se opune unui lucru rau care trebuie sa fie evitat nu poate fi decat un lucru bun.
Rationamentul e impecabil, dar ceva pare sa fie, totusi, in neregula cu punctul de plecare.
[textul e aici]
In capitol 11 Aristotel prezinta niste pareri, impreuna cu argumentele care le sustin. E vorba de 3 opinii:
(1) placerea nu e niciodata buna;
(2) nu toate placerile sunt bune (de fapt, cele mai multe sunt rele);
(3) placerea nu poate fi binele suprem.
Aristotel insusi pare sa accepte opinia de la (2), dar pe (1) si (3) le respinge (in capitolul 12).