Am o scuza. Natura mea extraterestra imi da o anumita detasare fata de obiceiurile pamantesti. O sa va spun la ce m-am gandit, dar mai inainte trebuie sa scriu un disclaimer: daca nu sunteti “om mare”, cititi mai departe pe riscul vostru!
Category Archives: discutie
Cum scapi de “intrebari incomode” – Scurt manual practic
Sa zicem ca iti pune cineva o intrebare la care ar trebui sa te gandesti (ca sa raspunzi pe bune). Iau un exemplu simplu: “Cum ar trebui sa se poarte doi oameni pierduti in largul marii cu o singura pluta, care nu-i poate sustine pe amandoi?”.
Dar e obositor sa gandesti. La ce bun? In cazul asta, ai putea folosi una dintre urmatoarele strategii:
3 zile – 3 inchisori
O chestie care mi-a trezit niste reflectii foaaaaaarte profunde
Mai intai v-o arat:
Va promit ca e vorba despre ceva serios si ca o sa va spun la ce m-am gandit. Dar mai intai, vreti sa incercati sa ghiciti? 🙂
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (85)
II
Se mai pun si probleme de felul urmator: trebuie sa acorzi totul si sa te supui in toate propriului tata sau, daca esti bolnav, trebuie sa te supui medicului, iar in cazul alegerii unui strateg trebuie sa votezi un expert in chestiuni militare? De asemenea, se pune intrebarea daca trebuie sa faci servicii cu precadere unui prieten sau unui om virtuos si daca mai degraba trebuie sa arati recunostinta fata de un binefacator decat sa faci daruri unui camarad, cand nu este posibil sa faci ambele lucruri in acelasi timp.
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (84)
Aristotel spune: “cizmarul primeste in schimbul incaltamintei recompensa proportionala cu meritul sau”. Si totusi, cum masuram? De unde stim cat e meritul cizmarului? Si cum putem transforma meritul cizmarului intr-o suma de bani?
Si cum se face ca doi cizmari la fel de buni, muncind in timpuri diferite si in tari diferite, primesc sume de bani foarte diferite? Poate cineva sa spuna cati bani merita pentru o anumita munca fara sa stie care e cererea si oferta pe piata?
De ce crede Aristotel ca simpla existenta a banilor e suficienta pentru a putea masura meritele oamenilor in bani? Sau nu crede asta?
Cine este autorul acestui text? :)
Stiu ca titlul postului meu seamana cu titlul unei carti pe care a publicat-o Raymond Smullyan (cartea se chema What is the name of this book?). Dar acum nu vrea sa va amuz cu un paradox al autoreferentialitatii. Cand v-am povestit despre nasobem v-am intrebat, la sfarsitul postului, daca va prindeti de ce ma fascineaza. N-a raspuns nimeni, dar probabil ca unii s-au prins: “Gramo si nasobemul sunt, intr-un sens, rude.”
Ok, nu se observa, fiindca eu am un nas foarte mic, dar ideea e ca si eu si nasobemul suntem niste fictiuni. Nasobemul e un animal fictional, iar eu sunt un personaj fictional.
Voiam sa scriu un post mai lung, pe bune, dar acum m-am gandit ca mai pot adauga tot felul de lucruri si mai tarziu, in comentarii. Mai bine ma opresc in punctul asta si va las cu intrebarea din titlu. Deci, serios, cine credeti ca e autorul acestui text? Si o alta chestie. Daca mi-ar trece prin minte sa-i multumesc cuiva pentru faptul ca exist, cui ar trebui sa-i multumesc?
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (84)
Cartea a IX-a
I
In toate prieteniile eterogene, proportia este cea care, dupa cum am spus, stabileste egalitatea si salveaza prietenia. Astfel, chiar si in forma ei politica, de pilda, cizmarul primeste in schimbul incaltamintei recompensa proportionala cu meritul sau, la fel si tesatorul si toti ceilalti. In acest domeniu s-a instituit ca masura comuna moneda si in consecinta toate se raporteaza la ea si se masoara cu ea. In prietenia erotica, insa, uneori cel ce iubeste se plange ca iubirii sale pasionale nu i se raspunde la fel, chiar si cand intamplarea face sa nu aiba nimic demn de iubit; la randul sau, cel iubit se plange adesea ca celalalt, care la inceput ii promisese totul, acum nu-si respecta nici una dintre promisiuni. Asemenea lucruri se intampla cand primul iubeste urmarind placerea, celalalt interesul, si cand nici unul, nici altul nu gaseste in legatura lor avantajul urmarit. Continue reading
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (83)
[si cu asta am terminat cu capitolele cu care ramasesem in urma; btw, asta e ultimul capitol din cartea a opta]
In capitolul asta Aristotel trece la prieteniile intre oameni care n-au pozitii egale. Mie mi-e greu sa numesc o relatie in care oamenii n-au statut egal “prietenie”, dar o sa trec peste asta.
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (82)
[capitolul despre care vorbesc e aici]
Ok, capitolul asta m-a enervat. Din mai multe motive. Primul este ca ma asteptam ca Aristotel sa vorbeasca despre cum ar trebui sa ne purtam in cadrul prieteniilor dintre rude si al prieteniilor dintre oameni care nu sunt rude. Iar el revine la prieteniile bazate pe interes, placere si virtute (cu raporturi de egalitate sau nu).