Category Archives: discutie

Sa nu furi!

De ce, pana la urma? Poate stiti cum e cand ti se fura ceva. Weird, nu?

Eu cred ca lucrul cel mai nashpa, intr-o astfel de situatie, e ca nu intelegi. Nu intelegi cum de pot exista oameni care fura: “Cum poate cineva care e intreg la minte sa ia un lucru care-i apartine altui om? E clar ca ii faci un rau omului de la care furi. Si atunci? Cum poate un om sa-i faca rau cu buna stiinta unui alt om?”

E greu sa intelegi ce-i in mintea unui hot. Totusi, trebuie sa existe ceva acolo, nu? Nu toti hotii sunt cleptomani. Nu toti sunt nebuni.

Unii sunt oameni la casa lor, casatoriti, cu familie si copii. Au vecini, prieteni, hobby-uri. Si totusi fura. Nu s-ar putea sa descoperim la un moment dat ca e ok sa furi? Sau ca e ok macar in unele situatii?

In orice caz, cred ca exista hoti care nu au remuscari fata de faptele lor. Poate isi inchipuie ca oamenii de la care fura sunt bogati si ei sunt un fel de eroi care fura de la bogati. Poate unii se gandesc ca toti oamenii sunt nashpa in afara de prieteni si familie si ca toti ti-ar face lucruri urate daca ar avea ocazia, asa ca e vorba de un soi de razboi de genul “care pe care”.

Nu stiu. N-am gasit nici un blog scris de un hot (chiar am incercat cu mai multe search-uri). Cum as putea afla ce-i in mintea unui hot?

[sursa foto]

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (87)

[ultimele paragrafe din capitolul asta mi s-au parut supertari! πŸ™‚ ]

IV

Sentimentele amicale pe care le nutrim fata de semenii nostri, si care servesc la definirea prieteniei, par sa derive din cele pe care le nutrim fata de noi insine. Prieten este, dupa unele opinii, cel care doreste si face prietenului sau binele (sau ceea ce i se pare ca e bine) pentru prietenul insusi si, de asemenea, cel ce doreste prietenului, din iubire pentru acesta, sa sa existe si sa aiba parte de viata (sentiment pe care-l resimt mamele pentru copiii lor si prietenii cand sunt certati). Altii definesc prietenii ca pe cei ce-si petrec viata impreuna, avand aceleasi gusturi, impartasind aceleasi necazuri si bucurii (sentiment care, de asemenea, se intalneste mai ales la mame). Dupa unul sau altul dintre aceste sentimente definesc ei si prietenia.

Continue reading

Aristotel, Etica nicomahica – Ce-a inteles Gramo (86)

[textul e aici, pagina proiectului e aici]

Problema lui Aristotel mi se pare interesanta: Daca un prieten s-a schimbat, mai trebuie sa raman prieten cu el? Bineinteles ca e usor sa raspunzi: depinde de schimbare si de fiecare caz in parte. Dar Aristotel are un soi de schema generala pe care incearca sa o aplice la toate cazurile.

Prieteniile bazate pe placere sau pe interes, in sensul lui, se duc de rapa atunci cand oamenii nu-si mai servesc reciproc interesele sau nu-si mai fac placere unul altuia, e clar. Dar in astfel de cazuri, intr-un fel, oamenii nu se raporteaza cu adevarat unul la celalalt ca niste prieteni.

Continue reading

MΓ©nage Γ  trois – posibile prejudecati cu privire la relatiile de tipul asta

Nu ma gandesc la asocierile obisnuite dintre triade si diverse chestii negative (gen: pacat, perversiune, promiscuitate, rusine si alte tampenii). Si nici nu ma gandesc la oamenii care fac casual sex in 3 (don’t get me wrong, n-am vreo problema cu oamenii care fac casual sex, dar vreau sa fie clar ce ma intereseaza acum).

Vreau sa vorbesc despre relatii relativ stabile bazate pe iubire, respect reciproc, comunicare s.a.m.d. (si da, e o prejudecata lame sa crezi ca astfel de relatii nu pot exista decat intre doua persoane).

Continue reading

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (86)

III

O alta intrebare care se pune este daca trebuie sa rupem sau nu relatiile cu prietenii care nu-si pastreaza conduita initiala. Dar este oare suprinzator ca prieteniile bazate pe interes sau placere sa se destrame cand cei doi inceteaza sa-si fie utili sau placuti unul altuia? In fapt, prietenia lor numai in virtutea acestor avantaje existase, deci nimic mai firesc decat sa dispara odata cu ele. Continue reading

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (85)

[textul e aici]

In capitolul II din cartea a IX-a Aristotel vorbeste despre mai multe intrebari. Eu cred ca erau intrebari pe care le puneau oamenii invatati de pe vremea lui. Probabil era vorba de mai multe dileme morale.

Cum ar fi: tatal meu imi spune sa merg sa tai lemne, dar medicul imi recomanda sa nu ies din casa – pe cine ascult?

Sau: Nu pot sa iau decat un cadou de Craciun. Cui ii iau cadou, prietenului cel mai bun sau colegului care mi-a imprumutat niste bani cand aveam mare nevoie de ei?

Continue reading

Mai e un pic pana la sfarsitul anului

Ciudat, mi-am amintit povesti cu oameni care au fugit la cutremurul din ’77, lasandu-si familiile in apartament. In unele cazuri blocul nu s-a prabusit si au trebuit dupa aia sa se uite in ochii celor pe care i-au abandonat.

Sigur, nu poti sa stii cum ai reactiona intr-o situatie extrema (iar iminenta mortii e doar un caz). Poate iti place sa crezi ca n-ai fi ca ei. Si daca descoperi ca esti la fel, sau mai rau?

Cat de bine te poti cunoaste pe tine insuti? Si cum?

p.s. Da, titlul n-are nici o legatura cu postul asta. Habar n-am de ce l-am pus asa. πŸ™‚