Category Archives: discutie

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (98-99)

Banuiala mea a avut un pic de miez. Virtutile etice, zice Aristotel, presupun si ceva corporal, in timp ce virtutile intelectuale, zice tot el, nu presupun nimic corporal. Chestie de care ma indoiesc un pic (dar am mai vorbit despre asta).

O sa trec direct la argumentul care mi se pare cel mai intersesant.

Continue reading

De ce sunt oamenii atat de disperati dupa bani?

O sa spuneti ca n-am cum sa inteleg care e treaba cu banii, fiindca eu n-am nevoie de bani, fiindca sunt un personaj virtual. V-am spus, totusi, ca nu cred ca suntem chiar asa de diferiti. Anywayz, am cativa prieteni (reali) care se descurca fara sa foloseasca prea multi bani.

Iar acum o sa-mi spuneti ca una e “sa te descurci” si alta e sa ai un anumit nivel de confort.

Continue reading

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (99)

[da, asta e ultimul capitol]

IX

Daca problema fericirii si a virtutilor, ca si cea a prieteniei si a placerii, au fost suficient tratate in liniile lor generale, trebuie oare sa consideram ca astfel ne-am dus pana la capat planul propus? Sau, asa cum am mai spus, in domeniul actiunii scopul nu consta in pura cercetare si cunoastere teoretica a fiecarei categorii de obiecte, ci mai degraba in punerea lor in practica? Asadar, nici in ce priveste virtutea, nu este suficient s-o cunosti teoretic, ci trebuie sa incerci s-o posezi si sa faci uz de ea, sau de orice alt mijloc existent, pentru a deveni un om de bine.

Continue reading

Cum se inventeaza un joc?

Poate ati incercat la un moment dat sa inventati un joc nou. In orice caz, ati vazut tot felul de jocuri noi (nu neaparat pe calculator) si probabil ca puteti avea o parere cu privire la asta – cum apar jocurile noi. Unele seamana mult cu niste jocuri mai vechi, altele seamana mai putin, la un nivel mai abstract, ca sa zic asa. Apar uneori jocuri care nu par sa semene cu nimic cunoscut. Cum credeti ca apar jocurile? Ce e in mintea celor care le inventeaza?

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (98)

VIII

Viata dusa in conformitate cu celelalte virtuti se situaza, in privinta fericirii, pe un plan secundar, pentru ca activitatile conforme cu ele sunt pur umane. Actele de dreptate, de curaj si toate celelalte acte de virtute presupun raporturi interumane, tinand seama, atat in materie de contracte, servicii si tot felul de alte actiuni, cat si in domeniul pasiunilor, de ceea ce se cuvine fiecaruia. Or, toate acestea sunt, dupa cum se vede, lucruri omenesti.

Continue reading

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (97)

Aristotel vorbeste din nou despre fericire. Pe la inceputul cartii a spus ca sensul vietii ar fi fericirea. In plus, am vazut ca pentru el fericirea nu e o stare psihologica – starea de “a te simti fericit(a)”. E altceva (cred ca formularea lui era “activitatea sufletului in acord cu virtutile”).

Continue reading

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (97)

VI

Dupa ce am tratat despre virtute, prietenie si placere, ne ramane sa vorbim in linii generale despre fericire, pe care o luam ca scop a tot ce intreprinde omul. Si, pentru ca expunerea noastra sa fie mai concisa, vom arunca o privire asupra celor spuse anterior despre ea. Am afirmat, asadar, ca fericirea nu este un habitus; daca ar fi asa, ea ar putea fi accesibila chiar si cuiva care si-ar petrece toata viata dormind, ducand o existenta vegetativa, sau chiar si unui om lovit de cele mai mari nenorociri. Deci, daca a vedea in ea un habitus ar fi inacceptabil, fericirea trebuie considerata mai degraba o activitate, cum am spus la inceput; si daca, dintre activitati, unele sunt in mod necesar alese in vederea altor lucruri, altele sunt demne de dorit in sine, este evident ca fericirea trebuie situata printre activitatile demne de dorit in sine si nu printre cele alese in vederea altor lucruri; caci fericirea nu are nevoie de nimic, ea isi ajunge siesi.

Continue reading