Mai multe chestii, dar dacă ar fi să facem o singură recomandare, atunci: The Beginner’s Guide. Îl puteți lua de pe Steam sau puteți vedea pe YouTube cum îl joacă altcineva (nu e mare diferență). E diferit de toate jocurile pe care le-am văzut până acum, dar nu se poate spune că e un gen nou de joc, fiindcă probabil nu vor mai apărea jocuri pe același stil.
Category Archives: cyberspace
De ce ne mai isterizam
Că BOR,…
Că se scriu chestii pompos-stupide în 22.
Că susținători ai lui Băsescu îl critică (doamna Pora, de pildă, de parcă nu-ți poți schimba părerea ca jurnalist).
Că parlamentarii,…
Că Times New Roman face glume nesărate.
Că Antenele se premiază singure.
Că suntem pielea pulii în UE (ca influența).
Că virtualul ne dezumanizează.
Că tehnologia ne scapă de sub control.
Că pensionarii sunt de fapt violenți.
E ca și când ne-ar fi futut Caragiale creierii, pe scurt. Nu mai trăim în lumea aia. Ne călcăm (autocorect) pe noi pentru mizerii imaginare (sau irelevante). We fuck our lives for worthless shit.
LE: “On a lighter note”, azi e ziua de comemorare a holocaustului.
Internetul te face prost
Altfel nu se explică de ce, dacă te uiți la comentarii pe net, aproape indiferent la ce și unde, rămâi cu impresia că România e ca o bubă gata să explodeze de prostie. Dacă ar exista cu adevărat atâta prostie, ne-ar fi sufocat de mult.
Reiese că sunt mulți oameni sănătoși la cap, dar care se fac de băcănie urât de tot când scriu pe net. Probabil fiindcă nu sunt în stare să se controleze. Spun chestii pe care nu le-ar spune într-o conversație reală și nici nu simt că au sărit calul.
Adevărul e că suntem niște animale. Un tigru sare la dresor dacă ăla se întoarce cu spatele la el. La fel și noi. Dacă nu vedem fața omului cu care vorbim (sau despre care vorbim), sărim la el.
Internetul ne face proști fiindcă ne permite să comunicăm într-un mod nou. E o comunicare în care nu ne ajută instinctele noastre animalice. Devenim proști și agresivi (verbal) fără să ne dăm seama.
Iar problema nu e anonimatul. Am văzut o tonă de comentarii cretine / superagresive scrise în nume personal pe Facebook. Anonimatul nu s-a inventat odată cu internetul și are rostul lui – îți permite să exprimi păreri care “îi deranjează” pe ceilalți.
Dar acum nu vorbim despre opinii, ci despre mizerii de genul “ia uite ce față nashpa are Kovesi” sau “pe Mihaela Rădulescu o chema de fapt Țiganu” sau “Fata aia ieșise în oraș ca să facă sex, deci care era problema dacă era violată?” s. a. m. d.
Sau, în fine, poate nu ne face internetul proști. Dar atunci înseamnă că România chiar e o bubă gata să explodeze de prostie.
Viva i10g cu root
Se poate:
Instructiunile sunt aici. Daca nu va descurcati, inseamna ca oricum nu aveti nevoie de root.
Cuvântul zilei
Cu dedicație pentru mai mulți, se știu ei. 🙂
Mic manual pentru postaci
Cel mai important lucru: dacă te acuză cineva că ești postac, nu trebuie să te aperi direct. Acuzația e un sofism. Din faptul că ai avea un interes să scrii ceea ce scrii (fiindcă primești bani) nu reiese niciodată că susții ceva greșit. În dezbaterile publice de pe net importante sunt ideile susținute și argumentele, nu persoanele care discută și interesele lor.
Bineînțeles, dacă spui chestii fără să le susții cu argumente sau nu faci altceva decât să jignești și să calomniezi, vei fi acuzat mai ușor că ești postac. Dar nici atunci nu contează cu adevărat chestia asta. Ceea ce contează pentru orice om inteligent e că nu ai nici o contribuție reală la discuție. Nu ai avea chiar dacă nu ai fi plătit, așa că nu are importanță că ești plătit. Din fericire (pentru tine), nu sunt doar oameni inteligenți pe net, așa că, dacă tot ce ai de făcut e să înjuri un politician sau un partid, oricum nu ai nevoie să îți bați capul cu ce spun alți comentatori.
Ai nevoie, în schimb, de alte chestii:
1) o listă cu site-urile pe care postezi; pentru fiecare în parte trebuie să știi dacă există moderare și cam cum funcționează (pentru asta merită să faci câteva experimente; în orice caz, evită site-urile cu moderare strictă și comentatori inteligenți);
2) softuri cu ajutorul cărora îți poți schimba ip-ul (Tor e un exemplu, mai caută alte chestii cu Google);
3) un număr de mesaje prefabricate, eventual asociate cu niște shortcut-uri de la tastatură (și pentru asta există niște softuri, tot Google te ajută).
4) Adrese de email diferite și conturi care să pară reale pe FB. Cel puțin 10. Folosește-le pentru a posta de pe ele abia după ce le ții active cel puțin câteva luni. Pe măsură ce îți sunt blocate fă-ți altele noi.
În fine, dacă nu ai timp pentru argumente, învață să dai, totuși, impresia că argumentezi pentru ceea ce spui. Un om cu mintea neantrenată o să pice în plasă dacă bagi din când în când un “deci”, un “pentru că” sau un “în concluzie”.
Succes. 🙂
‘Api Nyu Ear!
De ce am închis comentariile?
Pentru ca ne-am săturat de oameni de nimic, care n-au nimic de spus. N-avem obligația să le asigurăm posibilitatea de a-și exprima public tâmpeniile, pe banii noștri, tuturor jigodiilor. De fapt, n-avem obligația asta față de nimeni. Iar cei care vor să ne spună cu adevărat ceva au cum să o facă. It’s that simple.
La mulți ani, btw.
Plus o amintire
Nu a noastră, ci a altui cuplu. Un fel de bloggeri, dacă vreți – de Crăciun își făceau câte o poză, o transformau în carte poștală și o trimiteau la prieteni. Au început în 1900 și au ținut-o așa până în 1945.
Cică: “The final picture in the series shows Anna all alone – no tree, no presents. Richard had died in August of that year. And even though Anna lived another five years, the series stops here.”
Poate o să facem și noi așa. Sau altfel. Mai vedem.
Ah, poate vreți să vedeți pozele? Nu-s toate, dar asta e.
Românii din afară
Fiindcă n-au votat în masă cu iubitul lor candidat, unii români din țară au început să îi batjocorească pe cei din afară, spunând că au plecat să spele veceuri prin străinătate, că sunt basisti spălați pe creier s. a. m. d.
Ceea ce nu înțeleg respectivii este că orice muncă onestă e ok. Numai in ochii lor e o rușine să speli veceuri. Bineînțeles că nu toți românii din străinătate spală veceuri, dar asta nu contează cu adevărat. Ceea ce contează este că sunt destui oameni care ar prefera să spele veceuri în străinătate în loc să trăiască în România.
De ce? Fiindcă aici există prea mulți oameni care nu apreciază munca onestă. Sunt prea mulți aia care nu au deprinderi elementare de trai civilizat. Fiindcă aici, când votezi, nu ești printre oameni cu opțiuni politice diferite de ale tale, ci printre oameni care nu dau doi bani pe democrație și pe statul de drept. Ăștia au fost alegătorii lui Ion Iliescu în ’90. O bună parte dintre cei care au plecat atunci din România au plecat din cauza lor.
Cum să trăiești printre asemenea oameni? Mai important, cum să îți crești copiii printre ei? E greu să nu te îngrozești gândindu-te la asta. Copiii tăi vor trebui să trăiască împreună cu copiii lor. Nu e mai bine să te duci în altă țară, unde copiii tăi vor crește printre oameni normali? Nu te-ai duce chiar dacă o să speli veceuri?
Noi încă mai sperăm că se va putea trăi normal și aici. Dar îi înțelegem bine pe cei care au plecat. Iar cei care îi batjocoresc pe net fiindcă nu l-au votat pe candidatul de la care așteaptă ei pomeni și protecție in caz de furtișaguri (chiar dacă asta înseamnă ca România să nu mai fie un stat de drept) nu observă un lucru mic de tot. Pentru cineva care a plecat din cauza unora ca ei batjocura lor nu înseamnă nimic. E doar o confirmare că hotărârea de a pleca definitiv din România a fost îndreptățită.
Românii care se isterizează acum văzând cum votează cei din străinătate sunt cei care fac din România o țară de nelocuit. Cum își permit “niște străini” să aleagă un președinte pentru ei? Mai ales că străinii aia nu plătesc impozite din care să li se arunce și lor o ciozvârtă nemuncită după ce fură baronii tot ce e de furat. Cum să rămână ei fără ciozvârta aia din cauza unora care nici n-au plătit pentru ea?
E o dramă!!! Lol.
Dar noi încă mai sperăm că acești români vor disparea împreună cu baronii lor și cu președintele lor iubit. Iar când copiii noștri vor fi mari, copiii unora dintre românii care “au spălat veceuri în străinătate” vor putea să se întoarcă și să trăiască alături de ei, într-o țară normală.