Vom inventa astazi o noua stiinta. Avem ingredientele de baza: o sociologie urbana si un trafic infernal (traficul din Bucuresti).
Scopul acestei stiinte este sa prezinte si sa analizeze obiceiuri cotidiene care inca nu au devenit subiect de cercetare academica (exprimare voit pretentioasa).
Exemple de obiceiuri: cum ne parcam masina, cum traversam strada sau cum coboram din mijloacele de transport in comun.
Mitul trotuarului
Ok, acum serios, “ceva” poate fi, desigur, arta. Stim ce-a facut Manzoni in ’61. A realizat conserve cu propriul “ceva”, le-a pus eticheta “Cacatul artistului” si le-a vandut la pretul greutatii lor in aur (90 de cutii x 30 de grame fiecare):
Un alt afis de prin facultate anunta o conferinta intitulata: “Dacii si drumul catre nemurire”. Numele organizatorilor suna cam suspect: Asociatia Gnostica de Studii Antropologice si Culturale.
Studii antropologice mai stiam ce inseamna, la fel studiile culturale. Partea ciudata venea odata cu gnosticismul. Sub eticheta asta intra doar niste secte religioase (nu neaparat crestine).
Continue reading
Originalitate: Lala Rascic “The Invisibles”; curator Oana Tanase. Viata unei familii invizibile – desene si performance. Lala Rascic spune “you are you” si eu intreb “how can you say <you are you> when you are invisible?
Gramo incepe incet-incet sa scape de raceala. In primul post am anuntat ca un gramo da admitere la ATF la masteratul de teatrologie. A intrat, dar pe locurile cu taxa, asa ca a renuntat (Gramo tre’ sa se intretina cu <1000 roni/luna). La festivalul filmului de scurt metraj n-am mai ajuns, sorry 🙁
[mesaj publicitar: ca de obicei, in fiecare vineri dupa 8 pm cei care se cunosc cu cel putin un gramo pot trece pe aici fara sa anunte nimic dinainte; se ofera ceai din partea casei, se poate fuma afara]
Gramo s-a hotarat sa isi mute pe blog unul dintre proiectele de pe un grup de discutii de pe yahoo (fil_unibuc). Here is the deal: in fiecare saptamana Gramo isi propune sa “citeasca” 3-4 pagini dintr-o carte (din aceeasi carte, de fapt: Etica nicomahica a lui Aristotel).
Oamenii interesati vor putea scrie comentarii pe marginea textului; chiar daca nimeni nu va scrie nimic, Gramo o sa se straduiasca sa scrie cate un comentariu pana la sfarsitul saptamanii; iar apoi o sa treaca la urmatoarele 3-4 pagini din carte si tot asa, pana se termina cartea. That’s all. Iata textul pentru saptamana viitoare:
Continue reading
Gramo nu vazut emisiunea Mari Romani. A avut un comentariu de la fata locului de la Paul.
paul: ma uit la Mari Romani, comentez in direct emisiunea
paul: e un fel de recapitulare si intrecerea finala
2 lucratoare de la REBU trec pe rosu (in intersectia din Grozavesti). Una ii spune celeilalte: “mai bine sa te futa soferul, decat sa te calce masina”;
p.s. in instalatia de la bienala tinerilor artisti (Toilet Ladies, vezi postul lui Gramo de aici) iar si-a facut cineva nevoile (o tanti care nici macar nu si-a cerut scuze, cand a fost prinsa asupra faptului; si nici nu s-a dus sa se spele pe maini).
Nu e vb de tv. Unicul tv al lui Gramo e un tv vechi portabil cu cristale lichide, cu diagonala de exact 6 cm. La care doi oameni nu se pot uita in acelasi timp decat daca formeaza un cuplu, fiindca tre’ sa te inghesui unul intr-altul dincolo de limita prieteniei 🙂
Oricum, Gramo deschide tv-ul doar de cateva ori pe an. In plus, in ultima saptamana tv-ul a fost imprumutat (Gramo n-a vazut nici macar meciul dintre Steaua si Real Madrid – nu ca ar fi tinut mortis sa-l vada).
That aside, am vazut Azumanga Daioh, un serial anime foarte fain in 26 de episoade, despre care vrem sa scriem un post separat, vreo 3 sezoane din Futurama (acum ni se pare mai misto decat Family Guy), primul episod din sezonul 3 din Lost (desi ziceam ca nu ne mai uitam), primele episoade din Salad Fingers (vezi aici) – desi in privinta episoadelor astora cei doi gramos au pareri impartite, vreo zece episoade din Eureka Seven (un serial anime de 50 de episoade care seamana un pic cu Evanghelion, dar in care se mai si glumeste), plus cateva episoade (in continuare) din Aria (un serial anime in care nu se intampla absolut nimic, dar care te baga intr-o stare placuta) si Earth Girl Arjuna (un fel de Captain Planet in varianta anime cu o fetitza care scapa pamantul de poluare).
Gramo a vazut si altceva decat seriale. De pilda, 12 Angry Men. Din 1957. Supercool. Un film facut aproape ca o piesa de teatru. Din care s-au inspirat o multime de alti oameni care s-au apucat dupa aia sa faca filme.
Am ascultat/vazut de curand o chestie supercomerciala pe YouTube- o fetita de 3-4 ani (toata lumea urla “chiuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuut”) care canta o chestie cu “ghitza, te-astept diseara la portitza”.
Ca sa imi clatesc creierul, mi-am adus aminte de chestiile scoase de Erstwhile Records. In particular, de The hands of Caravaggio, unul dintre concertele pentru pian cele mai interesante de dupa 2000 pe care sa le fi ascultat, cu John Tilbury si M.I.M.E.O..
Si ar mai fi si alte chestii,… For now, puteti asculta o chestie necomerciala facuta in Utopian Labs:
In spatele piesei se afla mai multe idei. Una ar fi ca pentru a combina instrumente acustice cu chestii electronice trebuie sa inventezi instrumente acustice noi. A doua ar fi ca nu exista instrumente, ci doar sampling si improvizatie electronica. A treia ar fi ca nu exista muzica, ci doar “soundscapes” + stari de spirit care se intrepatrund. Well, that’s it. 🙂
