[am ramas un pic in urma cu comentariile, recuperez mai incolo]
XIV
Diferende pot interveni si in prieteniile ce implica un raport de superioritate. Caci fiecare dintre cei doi pretinde sa aiba mai mult decat celalalt, iar daca se intampla acest lucru, prietenia se destrama.
[capitolul asta trebuia sa apara de ieri, sorry]
XIII
Pentru ca, asa cum am spus la inceput, exista trei forme de prietenie si, in cadrul fiecareia dintre ele raporturile dintre prieteni implica fie egalitatea, fie superioritatea unuia dintre ei (caci pot deveni prieteni si oameni egali in virtute, lucru valabil si pentru prieteniile intemeiate pe placere sau interes, unde prietenii pot fi egali sau diferiti in ce priveste avantajele corespunzatoare), trebuie ca cei aflati pe plan de egalitate sa respecte egalitatea in ce priveste sentimentele reciproce si sub toate celelalte aspecte, iar in prieteniile dintre inegali sa li se ofere celor ce sunt superiori un avantaj proportional cu superioritatea lor.
XII
Orice prietenie se intemeiaza, deci, dupa cum am spus, pe o comunitate. Un loc aparte il ocupa insa prietenia bazata pe legaturi de rudenie si cea dintre camarazi. Cu prieteniile caracteristice membrilor unei comunitati seamana mai mult relatiile amicale existente intre concetateni, intre membrii aceluiasi trib, intre camarazii de bord si altele la fel, caci ele par sa se bazeze pe un fel de conventie. In randul acestora pot fi incluse si relatiile de ospitalitate.
[m-am gandit ca e mai simplu sa scriu un singur comentariu pentru posturile din ultimele doua saptamani (79 si 80), mai ales ca lucrurile de acolo sunt legate intre ele]
La inceput mi s-a parut ciudat ca Aristotel asociaza prietenia si dreptatea. De fapt, el pare sa spuna chiar ca domeniul dreptatii e domeniul prieteniei. Daca un om nu mi-e prieten, nu mai conteaza cum ma port cu el? Pot sa fac orice, fiindca n-am cum sa-l nedreptatesc? Nu-i pot nedreptati decat pe prieteni?
XI
Fiecarei forme de guvernamant ii corespunde, evident, o anumita forma de prietenie, in aceeasi masura in care ii corespunde si o forma de justitie.
[Da, s-a terminat vacanta. 🙂 Episoadele trecute sunt aici.]
IX
Dupa cum am remarcat la inceput, se pare ca prietenia si dreptatea se raporteaza la aceleasi obiecte si intereseaza aceleasi persoane. Caci oriunde exista o comunitate de interese exista, se pare, si o forma de dreptate, dar si una de prietenie; astfel, oamenii ii numesc prieteni pe tovarasii lor de navigatie, pe camarazii de arme si pe toti cei de care sunt legati prin alte tipuri de comunitate.
“Interviul cu un om politic ar trebui sa aiba un anume relief: fie ca e solicitat de omul politic, care vrea sa foloseasca ziarul drept un vehicul – iar ziarul este cel care apreciaza daca ii acorda spatiu -, fie ca e solicitat de ziar, cu dorinta de a aprofunda o anume pozitie a omului politic.
Un interviu serios cere mult timp si persoana intervievata (cum se intampla in aproape toata lumea) trebuie sa-si revada declaratiile, pentru a se evita eventuale rastalmaciri si dezmintiri.
Astazi cotidienele publica vreo zece interviuri pe zi, la botul calului, in care intervievatul spune ceea ce le-a mai spus si altor ziare, dar, pentru a inabusi concurenta, e nevoie ca interviul acelui ziar sa fie mai savuros decat cel aparut altundeva. Prin urmare, jocul consta in a-i smulge politicianului o declaratie partiala care, premeditat subliniata, va duce la declansarea scandalului.
Si atunci omul politic, iesind tot in arena a doua zi ca sa dezminta ceea ce declarase cu o zi inainte, este oare o victima a presei?
Ar trebui atunci sa-l intrebam: “Dar de ce accepti in loc sa adopti tehnica sigura a lui no comment?”.
Ramasesem in urma si cu urmatorul capitol din cartea lui Aristotel. Am intalnit aici tot felul de idei pe care nu stiu daca sa le accept sau nu. O sa le iau pe rand:
Stiu ca am intarziat cu postul asta. Am avut, insa, o problema destul de mare. Daca va aduceti aminte, Aristotel vorbeste despre relatii de prietenie care presupun o anumita inegalitate intre cei implicati. Iar pe mine treaba asta m-a debusolat complet, fiindca nu reuseam sa inteleg in ce fel mai poate exista prietenie daca nu exista egalitate. Dupa care mi-am dat seama ca Aristotel, fiind un om cu o minte destul de limpede, m-ar fi intrebat imediat: “Despre ce fel de egalitate vorbesti?”
[comentariul la textul de saptamana trecuta o sa apara un pic mai tarziu]
VIII
Se pare ca aspiratia spre onoare face ca majoritatea oamenilor sa doreasca mai mult sa fie iubiti decat sa iubeasca, de unde si toleranta lor fata de lingusire; caci lingusitorul este un prieten care, situat pe o pozitie inferioara, sau cel putin simuland acest lucru, iubeste mai mult decat este iubit. Or, a fi iubit seamana foarte mult cu a fi onorat, lucru spre care aspira multimea.