[un scurt comentariu pe marginea capitolelor V si VI o sa apara in curand; chestiile mai vechi sunt aici]
VII
Se pare ca autorii de binefaceri ii iubesc pe cei carora le-au facut binele mai mult decat acestia din urma pe binefacatorii lor; si cum acest lucru pare anormal, i se cauta explicatia.
V
Bunavointa seamana cu prietenia, fara sa fie totusi prietenie. Caci bunavointa putem avea si fata de persoane necunoscute, de care poate ramane ignorata, dar prietenie nu. Despre aceste lucruri am vorbit insa si mai inainte.
[textul e aici]
In capitolul asta mi se pare ca Aristotel incearca sa arate ca un om vicios nu poate fi cu adevarat prieten cu altcineva. Eu ma asteptam sa faca asta spunand ceva de genul: “pai, prietenia adevarata e cea bazata pe virtute, iar oamenii viciosi nu pot avea o astfel de prietenie, ci doar o prietenie bazata pe interes sau pe placere, iar aia nu e cu adevarat prietenie, deci oamenii viciosi nu pot fi prieteni cu nimeni”. Doar ca el o ia pe alta cale.
[ultimele paragrafe din capitolul asta mi s-au parut supertari! 🙂 ]
IV
Sentimentele amicale pe care le nutrim fata de semenii nostri, si care servesc la definirea prieteniei, par sa derive din cele pe care le nutrim fata de noi insine. Prieten este, dupa unele opinii, cel care doreste si face prietenului sau binele (sau ceea ce i se pare ca e bine) pentru prietenul insusi si, de asemenea, cel ce doreste prietenului, din iubire pentru acesta, sa sa existe si sa aiba parte de viata (sentiment pe care-l resimt mamele pentru copiii lor si prietenii cand sunt certati). Altii definesc prietenii ca pe cei ce-si petrec viata impreuna, avand aceleasi gusturi, impartasind aceleasi necazuri si bucurii (sentiment care, de asemenea, se intalneste mai ales la mame). Dupa unul sau altul dintre aceste sentimente definesc ei si prietenia.
[textul e aici, pagina proiectului e aici]
Problema lui Aristotel mi se pare interesanta: Daca un prieten s-a schimbat, mai trebuie sa raman prieten cu el? Bineinteles ca e usor sa raspunzi: depinde de schimbare si de fiecare caz in parte. Dar Aristotel are un soi de schema generala pe care incearca sa o aplice la toate cazurile.
Prieteniile bazate pe placere sau pe interes, in sensul lui, se duc de rapa atunci cand oamenii nu-si mai servesc reciproc interesele sau nu-si mai fac placere unul altuia, e clar. Dar in astfel de cazuri, intr-un fel, oamenii nu se raporteaza cu adevarat unul la celalalt ca niste prieteni.
III
O alta intrebare care se pune este daca trebuie sa rupem sau nu relatiile cu prietenii care nu-si pastreaza conduita initiala. Dar este oare suprinzator ca prieteniile bazate pe interes sau placere sa se destrame cand cei doi inceteaza sa-si fie utili sau placuti unul altuia? In fapt, prietenia lor numai in virtutea acestor avantaje existase, deci nimic mai firesc decat sa dispara odata cu ele. Continue reading
[textul e aici]
In capitolul II din cartea a IX-a Aristotel vorbeste despre mai multe intrebari. Eu cred ca erau intrebari pe care le puneau oamenii invatati de pe vremea lui. Probabil era vorba de mai multe dileme morale.
Cum ar fi: tatal meu imi spune sa merg sa tai lemne, dar medicul imi recomanda sa nu ies din casa – pe cine ascult?
Sau: Nu pot sa iau decat un cadou de Craciun. Cui ii iau cadou, prietenului cel mai bun sau colegului care mi-a imprumutat niste bani cand aveam mare nevoie de ei?
Fisierul e aici. Daca vrea cineva sa-l gazduiasca si pe alt server, e ok, nu trebuie decat sa-mi lase un comentariu, ca sa adaug link-ul in pagina proiectului. Copertile CD-ului sunt aici (LE: o varianta mai usor de utilizat, in format pdf, se gaseste aici).
Daca nu stiti unde sa trimiteti un asemenea CD, aveti aici o lista de adrese.
Va rog sa lasati un comentariu si aici cand trimiteti un CD undeva! Asta ca sa nu trimita mai multi oameni acelasi CD la aceeasi adresa.
LE: Puteti, desigur, sa le faceti cadou copiilor si primul CD cu Habarnam. Acesta se gaseste aici (sau aici, la Wordstress), iar copertile sunt aici (LE: sau aici, in format pdf).
De ce? Fiindca ma simt foarte prost atunci cand trebuie sa ma rog de oameni sa se tina de promisiunile facute. Mai ales atunci cand e vorba de fapte frumoase.
Cand promiti sa inapoiezi o carte, de pilda, e grija ta sa o inapoiezi la timp. E naspa ca persoana care ti-a imprumutat-o sa-ti aduca aminte sa-i dai inapoi cartea. Si e extrem de jenant.
Cand te angajezi sa faci o fapta frumoasa, lucrurile sunt si mai delicate. Nu te-a pus nimeni sa faci treaba respectiva. Tu ti-ai propus sa o faci. Mai mult, poti renunta oricand, dar politicos e sa anunti acest lucru din timp. Dar daca nu anunti nimic si nu faci nimic, luni si luni de zile,…
Daca vreti sa primiti si voi un cadou, tot ce trebuie sa faceti este sa mergeti aici, sa va alegeti o carte si sa lasati un mesaj la acest post cu cartea aleasa. Rugamintea voastra va ajunge la Mos Craciun (impreuna cu adresa voastra de email), iar Mosul va intra in legatura directa cu voi si va va trimite cartea prin posta.
Mos Craciun are o singura rugaminte. Sa cititi cartea si sa puneti fisierul audio pe net. 🙂
p.s.: Daca doriti, inregistrarea voastra poate fi gazduita si aici.
LE: Editura Nemira mai are inca 12 carti de dat. Va mai puteti inscrie pana pe 23 decembrie. 🙂