Am ajuns, in sfarsit, la cel mai cunoscut argument pentru existenta lui Dumnezeu – argumentul ontologic. Nu vreau, bineinteles, sa va conving sa acceptati argumentul, ci doar sa va prezint primele mutari ale catorva “partide de dezbateri filosofice” pe care le-a generat.
Category Archives: carti
Doua rugaciuni ale Sfantului Macarie cel mare
Le scriu asa cum apar intr-o carte de rugaciuni publicata in 1942 de Tipografia Monastirei Neamtu. Prima arata asa:
Continue reading
The Gashlycrumb Tinies: or, After the Outing (by Edward Gorey)
Ce-am inteles din The Host (cartea doamnei Stephenie Meyer)
Daca n-ati citit cartea, sorry. ๐ Anyway, nu vreau sa vorbesc despre povestea din carte si nici despre partea “psihologica” (ce se intampla cand ai o voce straina in cap si discuti cu ea sau cand inainte sa faci anumite lucruri se ciocnesc in mintea ta doua vointe diferite s.a.m.d.). Vreau sa vorbesc doar despre suflete.
Discutia despre Dexter
G: Discutam despre cartile lui Jeff Lindsay (Darkly Dreaming Dexter, Dearly Devoted Dexter, Dexter in the Dark si Dexter by Design), ok?
R: Ok.
G: Hai sa facem asa. Fiecare ii pune celuilalt 5 intrebari. Vrei?
R: Da, ok, pun eu prima intrebare. Cine e Dexter?
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (98-99)
Banuiala mea a avut un pic de miez. Virtutile etice, zice Aristotel, presupun si ceva corporal, in timp ce virtutile intelectuale, zice tot el, nu presupun nimic corporal. Chestie de care ma indoiesc un pic (dar am mai vorbit despre asta).
O sa trec direct la argumentul care mi se pare cel mai intersesant.
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (99)
[da, asta e ultimul capitol]
IX
Daca problema fericirii si a virtutilor, ca si cea a prieteniei si a placerii, au fost suficient tratate in liniile lor generale, trebuie oare sa consideram ca astfel ne-am dus pana la capat planul propus? Sau, asa cum am mai spus, in domeniul actiunii scopul nu consta in pura cercetare si cunoastere teoretica a fiecarei categorii de obiecte, ci mai degraba in punerea lor in practica? Asadar, nici in ce priveste virtutea, nu este suficient s-o cunosti teoretic, ci trebuie sa incerci s-o posezi si sa faci uz de ea, sau de orice alt mijloc existent, pentru a deveni un om de bine.
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (98)
VIII
Viata dusa in conformitate cu celelalte virtuti se situaza, in privinta fericirii, pe un plan secundar, pentru ca activitatile conforme cu ele sunt pur umane. Actele de dreptate, de curaj si toate celelalte acte de virtute presupun raporturi interumane, tinand seama, atat in materie de contracte, servicii si tot felul de alte actiuni, cat si in domeniul pasiunilor, de ceea ce se cuvine fiecaruia. Or, toate acestea sunt, dupa cum se vede, lucruri omenesti.
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (97)
Aristotel vorbeste din nou despre fericire. Pe la inceputul cartii a spus ca sensul vietii ar fi fericirea. In plus, am vazut ca pentru el fericirea nu e o stare psihologica – starea de “a te simti fericit(a)”. E altceva (cred ca formularea lui era “activitatea sufletului in acord cu virtutile”).
Uneori imi place sa deschid carti la intamplare si sa transcriu chestii din ele
“Imi place, de asemenea, sa-l intreb pe unul din multimea oamenilor in varsta:
Ai ajuns la capatul vietii, o suta de ani si mai bine apasa pe umerii tai. Hai, intoarce-te inapoi si fa-ti socoteala. Vezi cat timp ti-a mancat creditorul, cat iubita, cat regele, cat clientii. Gandeste-te cat timp ti-au luat certurile cu nevasta, pedepsirea sclavilor, de cate ori ai cutreierat orasul in lung si-n lat pentru felurile indatoriri mondene. Adauga bolile pe care ni le facem adeseori cu mana noastra, pune la socoteala si timpul folosit fara rost: o sa vezi ca ai mai putini ani decat numeri.