II
Dar ne-am putea intreba cum este posibil ca cineva care judeca corect sa aiba o conduita lipsita de stapanire. Astfel, unii afirma ca este cu neputinta ca un om dotat cu stiinta sa se comporte intr-un asemenea mod. Caci, dupa cum gandea Socrate, ar fi straniu ca, acolo unde stiinta este prezenta, sa existe altceva care sa o domine, tragand-o de colo-colo dupa sine ca pe un sclav.
Exista o diferenta intre stapanirea de sine si taria de caracter? Nu e limpede cum stau lucrurile pentru Aristotel, dar eu, cand ma gandesc la un om care n-are stapanire de sine mi-l inchipui repezit, iritabil, impresionabil. E un om care cedeaza usor la toate pornirile. Se enerveaza usor, se intristeaza usor s.a.m.d. Cand ma gandesc la un om fara tarie de caracter, pe de alta parte, ma gandesc la un om care face compromisuri, care cedeaza in chestiuni de principiu. Asa ca mi se pare ca e o diferenta intre cele doua.
I mean the movie, not the book series. Gramo a scris despre primele 3 carti din seria Twilight acum aproape un an. Intre timp a aparut si a patra carte – Breaking Dawn. Si a aparut in sfarsit si filmul (facut dupa primul volum).
Ideea e ca filmul e extrem de prost. Chiar daca nu te pricepi, tot te prinzi ca tipa care joaca rolul principal (Bella) e o actrita foarte slaba. De fapt, tipa joaca atat de prost incat reuseste sa strice aproape toate scenele care aveau vreo sansa sa iasa ok. Nu ca ar fi fost foarte multe, fiindca o multime de scene n-aveau nici o sansa sa iasa ok din cauza regizoarei.
p.s.: Chiar suntem ofticati, n-am mai vazut de mult un film atat de prost. 🙁
Cartea a VII-a
I
Trecand acum la examinarea unor noi chestiuni, se cuvine sa mentionam ca, in materie de moralitate, exista trei feluri de dispozitii pe care trebuie sa le evitam: viciul, lipsa de stapanire si bestialitatea. Dispozitiile opuse primelor doua sunt evidente: pe una o numim virtute, pe alta stapanire de sine; cat despre cea opusa bestialitatii, cel mai potrivit ar fi sa vorbim despre o virtute supraumana, intr-un fel eroica si divina, asa cum ni-l arata Homer pe Priamos vorbind despre Hector, datorita extraordinarei sale bravuri:
“el nu parea / fiu de muritor, ci de zeu”
[textul e aici]
Analogia de aici mi s-a parut foarte interesanta. Rolul ei este sa sprijine o afirmatie din capitolul anterior – nu poate exista virtute fara intelepciune practica. Cu primii doi termeni ai analogiei am inteles cum stau lucrurile. Poti sa ai, de pilda, bune abilitati de vanzator, dar sa nu ai intelepciune practica in domeniul vanzarilor.
The LibriVox release is here, the cover image comes from Wikipedia and the embedded audio player from the Internet Archive.
XIII
Sa revenim deci la examinarea virtutii morale. Exista, in cazul ei, un raport analog celui dintre intelepciunea practica si abilitate (in sensul ca nu sunt identice, ci asemanatoare), si anume intre virtutea naturala si virtutea propriu-zisa. Se admite in general ca toate trasaturile de caracter sunt, intr-un fel, innascute (caci suntem drepti, inclinati spre moderatie, curajosi si asa mai departe inca de la nastere).
[textul e aici]
Daca numim intelepciunea practica si intelepciunea speculativa virtuti, inseamna ca ele ne pot ajuta, intr-un fel, sa fim fericiti. De ce? Fiindca “fericirea este o activitate a sufletului in conformitate cu virtutile”. Cu asta se ocupa acum Aristotel, dar mai intai spune de ce ar putea crede cineva ca intelepciunea practica si cea speculativa nu ne folosesc la nimic.
Nu era de ajuns ca e greu de distins intre vioiciune de spirit si sagacitate, acum Aristotel vorbeste si despre spiritul de discernamant. Ce e, pana la urma, cu toate astea? Sunt alte facultati (sau virtuti), pe langa intelepciunea practica, intuitia intelectuala si celelalte? Sau i se subsumeaza intelepciunii practice?
Poate n-a fost limpede, dar despre asta era vorba. “Proiectul” Salveaza o carte de la reciclare (in varianta Gramo) sau Raftul nostru (in varianta Ariel/Am doar 18 ani) e facut pentru a salva cartile, nu pentru a strange donatii de carte pentru copiii orfani, pentru oamenii saraci s.a.m.d.
Daca ai carti pe care nu le mai citesti si care te incurca prin casa, le duci la gunoi. Sau la reciclat hartie, in varianta cea mai buna. Nu te apuci sa faci tot felul de eforturi si sa consumi o gramada de timp pentru ca fiecare dintre cartile alea sa ajunga la cate un om care si-ar dori-o foarte mult dar n-ar avea posibilitatea sa faca rost de ea s.a.m.d.
