Category Archives: blogging

A trecut un an de cand scriu pe blogul asta!

Ce-am mai facut intre timp? Pai,… benzi desenate, o povestire de tip visual novel, un desktop, mindmaps, paine, un concurs de writting, un amv, o panorama virtuala, muzica si poze.

Am terminat seria posturilor despre comentatorii de pe bloguri, am terminat impreuna al doilea CD cu Habarnam, am avut o saptamana a viselor (luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata n-am scris, duminica), am continuat sa citesc din cartea lui Aristotel si v-am propus diverse jocuri si discutii.

Uneori am scris despre lucruri care mi se par interesante, iar la un moment dat am trecut de la blogging la lifestreaming.

Un post asemanator cu asta e aici. Daca mai vreti sa vedeti, pe fuga, cateva chestii aparute mai demult pe blogul asta, puteti scrie “Reruns” in casuta de search.

Inca un val de extinderi?

Vi s-ar parea interesant sa se mai adauge cateva bloguri noi in micul nostru univers (semi)-fictional? Vreti sa mai cititi si alte bloguri interesante cand veniti in vizita pe aici?

Iar pentru vecini: Mai vreti sa va invecinati cu vreo cateva “apartamente noi”? Daca da, poate vedem impreuna cum am putea face,… Orice propunere e ok, discutam si poate reusim sa facem ceva fain impreuna.

Doua tipuri de atitudini penale – pe net si in realitate

Prima atitudine e din categoria trolling. O vezi la cei care incep sa exploateze un cliseu si sa spuna chestii exagerate – toti barbatii sunt porci, toate femeile sunt curve, romanii sunt prosti, studentii sunt toti varza (nu-ti dau link, Ariel, sry!), hipsterii o ard aiurea, intelectualii educati in traditia anglo-saxona sunt ridicoli s.a.m.d.

A doua atitudine care mi se pare penala n-are o denumire. Ma gandesc, in orice caz, la oamenii care sunt criticati pe bune si care se fac ca ploua. Cineva se straduieste sa le arate ca nu au dreptate cu o anumita idee sau ca au gresit la o faza, fara sa se ia aiurea de ei. Doar ca nu e cineva cunoscut sau cu supertrafic, asa ca primeste un mare ignore.

Imi vine sa spun ca oamenii dintre categoriile astea doua ar trebui sa aiba de-a face doar unii cu altii. Dar ar fi aiurea. Unii nu stiu sa critice pe bune iar ceilalti (uneori sunt aceiasi oameni) nu stiu sa primeasca o critica si sa raspunda la ea. Daca ar ramane doar intre ei, n-ar invata niciodata nimic.

Rasfoiam blogurile. Acum am o senzatie ciudata

Intr-un fel e ca atunci cand pierzi pe cineva. Si totusi e diferit. Pana la urma, eu n-am cunoscut-o niciodata pe Dana. Am citit postul Smillei despre ea si apoi am inceput sa-i citesc blogul, pornind de la insemnarile mai noi catre insemnarile mai vechi.

Am inceput sa o simpatizez, sa am impresia ca incep sa o cunosc, macar putin. Am uitat ca am ajuns pe blogul ei, intr-un fel, prea tarziu. Apoi am citit doua posturi scrise de Isabelle si mi-am adus aminte. Dana a murit. πŸ™

Continue reading →

Daca ar trebui sa alegeti intre blog si Facebook, ce ati alege?

Am pus intrebarea asta si pe forum, dar acolo nu e prea multa lume.

Dar scenariul e asta. Sa presupunem ca n-aveti voie sa aveti decat o singura chestie – ori un blog, ori un cont de Facebook. Cine umbla cu amandoua e blestemat de zeul internetului si isi pierde toate conturile de pe absolut toate site-urile (in afara de un cont de mail pe care va primi o mie de spam-uri in fiecare zi).

Continue reading →

E greu sa scrii “elevat”?

“Ultimul val al socializarii online pare sa accentueze o dimensiune a comunicarii caracterizata indeobste de functia fatica a limbajului, in detrimentul continutul informational. Tendintele dominante, constatabile chiar si in urma unei examinari superficiale a fenomenului, converg catre acelasi numitor comun, si anume exacerbarea gratularilor inutile sau a reactiilor, la fel de gratuite, menite sa produca disconfort psihologic, dar fara un subiect de conversatie consistent.

Aceste consideratii ne conduc in mod inevitabil spre o atitudine pesimista cu privire la capacitatea acestei forme de interactiune de a stimula exprimarea reala a personalitatii actantilor in cadrul unui dialog constructiv sau, cel putin, autentic.”

Traduc: “Pe feisbuc, tuiter, iutub, dig si altele lumea nu discuta mai nimic. E ca si cand toti s-ar saluta la nesfarsit, si-ar face cu ochiul, s-ar bate pe umar sau s-ar stramba unii la altii. Fara sa spuna mare lucru in the mean time. Si oricine poate sa observe asta. Si e nashpa.”

Afirmatia e exagerata, nu trebuie sa va bateti capul cu ea. Vreau sa spun, de fapt, un singur lucru. Mi-a luat fix un minut sa produc primul text si cinci minute sa-l traduc, asta in conditiile in care imi era destul de clar de la inceput care-i ideea. Nu e greu sa scrii “elevat”. Oricine poate sa invete cateva jargoane si sa le remixeze un pic dupa aia. E greu sa ai ceva de spus pe bune si sa te exprimi simplu, clar si concis.

Cica sunt oameni care in loc sa doarma noaptea umbla pe net…

Nu mai stiu unde am citit asta. Era o stire prin feed reader, chiar nu mai stiu de unde. Si apoi m-am gandit la o generatie mai veche de insomniaci, care stateau si scriau, pur si simplu.

Si dupa aia rescriau si asa mai departe si poate pana la urma ajungeau sa publice niste chestii (dar mai degraba o carte), sau poate nici n-apucau si li se publica postum ce-au scris si oricum nu prea primeau feedback, dar unii totusi primeau niste scrisori si le raspundeau. Noaptea, bineinteles.

Continue reading →

Am primit o leapsa, dar n-o sa o fac si n-o s-o dau mai departe, e cu “imita un blogger” si a mai fost facuta pe aici

Leapsa cred ca e asta, dar, dupa cum spuneam si in titlu, am mai facut-o. Oricum, mi s-a parut interesant ca imitatia Lorenei seamana cu imitatia lui Piticu, de pe vremuri.

Adica ideea / ironia / whatever e cam aceeasi – pe blogul asta se insira banalitati insipide pe un ton tern. πŸ™‚ Nu ma deranjeaza, nu tin sa spun nimic original. Si mi se pare important sa scriu simplu, direct si clar. Uneori mi se pare mai greu sa scrii asa decat sa scrii “cu stil”, dar pot sa inteleg de ce unii oameni pun pret pe a doua chestie.