Category Archives: blogging

Mic manual pentru postaci

Cel mai important lucru: dacă te acuză cineva că ești postac, nu trebuie să te aperi direct. Acuzația e un sofism. Din faptul că ai avea un interes să scrii ceea ce scrii (fiindcă primești bani) nu reiese niciodată că susții ceva greșit. În dezbaterile publice de pe net importante sunt ideile susținute și argumentele, nu persoanele care discută și interesele lor.

Bineînțeles, dacă spui chestii fără să le susții cu argumente sau nu faci altceva decât să jignești și să calomniezi, vei fi acuzat mai ușor că ești postac. Dar nici atunci nu contează cu adevărat chestia asta. Ceea ce contează pentru orice om inteligent e că nu ai nici o contribuție reală la discuție. Nu ai avea chiar dacă nu ai fi plătit, așa că nu are importanță că ești plătit. Din fericire (pentru tine), nu sunt doar oameni inteligenți pe net, așa că, dacă tot ce ai de făcut e să înjuri un politician sau un partid, oricum nu ai nevoie să îți bați capul cu ce spun alți comentatori.

Ai nevoie, în schimb, de alte chestii:
1) o listă cu site-urile pe care postezi; pentru fiecare în parte trebuie să știi dacă există moderare și cam cum funcționează (pentru asta merită să faci câteva experimente; în orice caz, evită site-urile cu moderare strictă și comentatori inteligenți);
2) softuri cu ajutorul cărora îți poți schimba ip-ul (Tor e un exemplu, mai caută alte chestii cu Google);
3) un număr de mesaje prefabricate, eventual asociate cu niște shortcut-uri de la tastatură (și pentru asta există niște softuri, tot Google te ajută).
4) Adrese de email diferite și conturi care să pară reale pe FB. Cel puțin 10. Folosește-le pentru a posta de pe ele abia după ce le ții active cel puțin câteva luni. Pe măsură ce îți sunt blocate fă-ți altele noi.

În fine, dacă nu ai timp pentru argumente, învață să dai, totuși, impresia că argumentezi pentru ceea ce spui. Un om cu mintea neantrenată o să pice în plasă dacă bagi din când în când un “deci”, un “pentru că” sau un “în concluzie”.

Succes. 🙂

De ce am închis comentariile?

Pentru ca ne-am săturat de oameni de nimic, care n-au nimic de spus. N-avem obligația să le asigurăm posibilitatea de a-și exprima public tâmpeniile, pe banii noștri, tuturor jigodiilor. De fapt, n-avem obligația asta față de nimeni. Iar cei care vor să ne spună cu adevărat ceva au cum să o facă. It’s that simple.

La mulți ani, btw.

O idee de blog

Am putea să ne facem un blog. Îl avem pe ăsta, dar ce ne costă să ne mai facem unul? Nimic. Să nu știe nimeni cine scrie. Și să ne batem joc de oricine pe blogul ăla. Am găsi de ce să ne luăm și am avea și umor. Ar ieși o bășcălie de ne-am strica de râs. Am scrie despre tocilari, lipoveni, rockeri, popi, gospodine, copii de grădiniță, asistente medicale, bicicliști, pușcăriași ș. a. m. d. Nu ne-am chinui să spunem doar chestii adevărate. În schimb, am putea încerca să spunem despre fiecare chestii atât de urâte încât să ne îngrozim toți cititorii.

Să-ți bați joc de politicieni și să îi terfelesti prin noroi e prea ușor. E o chestie pe care o face prea multă lume, oricum, așa că noi am putea încerca, pe blogul ăla, să ne batem joc de oamenii săraci care au copii bolnavi. Sau direct de copiii lor bolnavi. Sau de acei copii săraci care au fost bolnavi și au murit din cauza sărăciei. Cu siguranță că nici ei nu au fost perfecți, iar suferința și moartea nu te scutesc de critici. Ceva de criticat tot am găsi, suficient cât să-i punem pe cititori pe gânduri. Ca să nu spună că autorul blogului e dement și vrea doar să își bată joc.

Sigur am avea trafic. După aia am câștiga bani din reclame la spray-uri lacrimogene și cuțite de vânătoare.

Dacă ați mai intrat pe aici, probabil acum vă așteptați să vină ceva cu “Dar n-o să facem așa, fiindcă…”. Ok, n-o să ne facem un blog de genul ăsta. Și-au făcut deja alții, n-ar fi nimic original. E ușor să îți bați joc de oameni cu umor, spunând chestii care sună șocant, dar nu complet aberant. E ca și când ai juca pe easy mode. Iar noi vrem să o ardem pe hard mode. Asta e tot.

Actori, cântăreți, poze si generatia 2100

“Nu-ți face poze fără haine, ca să nu ajungi pe internet.” – asta pare să fie ce-au înțeles unii din scandalul cu pozele vedetelor. Lăsând la o parte faptul că asta miroase a ‘blaming the victim’, generația 2000 nu dă doi bani pe astfel de “sfaturi”.

Poate peste 50 de ani pozele în care oamenii nu poartă haine nu vor mai fi văzute ca și când ar fi foarte diferite de cele cu oameni care poartă haine. Iar atunci o să fie mai clar că problema nu are legătură cu lipsa hainelor, ci cu acțiunile celor care fură poze, le folosesc într-un context complet diferit, ignorând intențiile autorilor, le deturnează semnificaţia, le transformă în mijloace prin care o persoană poate fi batjocorită etc.

Continue reading →

Diverse

Nu stim cum sunt altii (chiar nu stim, fiindca nu prea mai intram pe bloguri), dar noi ne simtim destul de ok pe aici, prin coltisorul nostru, in ultima vreme. Nu avem nimic extraordinar sa va spunem. Daca mai gasim ceva interesant pe ici-colo, dam de stire. Cursul de argumentare si gandire critica va fi “reluat” la inceputul anului viitor. Suntem prin preajma, dar uneori ne mai pierdem prin peisaj. In caz ca nu apucam, va spunem de pe acum sarbatori fericite!

E ok tigara electronica?

Pai, sa vedem ce spun ziarele. Avem mai intai o stire medicala, relativ neutra, pe MedLive. Cum functioneaza, care au fost reactiile, in fine. La cateva saptamani, apare ceva pe TOTB. O abureala, pe scurt. Apoi intra in joc jurnalismul local. Tema capata tonuri alarmiste. De aici si pana la abordarea profesionista de la centru mai e doar un pas.

Ce s-a intamplat? Au disparut orice informatii cu adevarat utile. In locul lor sunt scosi in fata “medicii inspaimantati” care “se declara vehement impotriva”. “Medici” – adica majoritatea medicilor, nu? E clar ca e de rau.

Continue reading →

“Virusul percutant al tabloului porno arhetipal”

De aici. Concluzia (“instituția denumită vetust „a face dragoste” a suferit o revoluție de proporții: aduce cu o anticameră dintr-un studio hardcore”) suna cumva ca aici, doar ca la noi nu era pe bune. 🙂

De ce? Fiindca genul asta de reflectii (despre cum vad oamenii sexul, politica, moartea si alte prostii) nu se bazeaza pe nimic. Ganditi-va, prin contrast, ca s-ar apuca unul sa faca speculatii despre rezultatele alegerilor. Daca nu se bazeaza pe nici un sondaj, ce mai conteaza ce spune?

In mod ciudat, cand nu e vorba de alegeri sau de studii de piata, oamenii isi pierd reflexul asta. “Las’ ca stiu eu ce efect are asupra mentalitatii tuturor oamenilor pornografia (sau cutare imagine, film, carte, stire s.a.m.d.) Ce nevoie am de studii, statistici, sondaje, date empirice?”. Well, think again! 🙂