[posturile mai vechi sunt aici si aici]
Just for fun, asta am vazut in week-end in cartierul Colentina:
[un post cu mult continut multimedia]
ieri a fost ziua trasului cu ochiul; voiam sa intram la mnar si sa vedem expozitia de poze facute de brancusi; am intrat in muzeu si am tras cu ochiul un pic in jur, da’ mai departe n-am mers, ca a zis o tanti de la casa de bilete ca e 4 lei biletu’ pt brancusi si am zis ca e scump si am plecat.
chestii amestecate si pe fuga, pana nu pica iar reteaua:
am vazut ca e festivalul filmului britanic in perioada asta; dintre filmele din festival Gramo a vazut Tsosi (destul de fain, desi legatura cu uk nu se prea vede 🙂 si vrea sa vada Tideland, ultimul film al lui Gilliam; la festival nu se stie daca o sa ajungem, fiindca intrarea costa si, well, e mai complicat; o sa incercam sa-i “intervievam” pe prietenii care se duc 🙂
Am aflat ca a aparut un film al lui Svankmajer in 2005 – Lunacy (o recenzie si un trailer exista aici); Svankmajer insusi spune ca e un film horror filosofic – suna interesant.
am auzit si de kilipirim (24-29 octombrie intre 10 si 8 seara la dalles); si de bienala de arhitectura bucuresti 2006 (vezi aici) si de noaptea alba a muzeelor (intre 4 si 5 octombrie, moda a fost lansata acum cativa ani in eu, e destul de fain; cel putin la mnac, acum un an-doi, a fost ok)
nu prea avem treaba cu halloween-ul, ne-am luat totusi o bucata de dovleac, o sa va spunem cum a iesit la microunde 🙂
Ok, acum serios, “ceva” poate fi, desigur, arta. Stim ce-a facut Manzoni in ’61. A realizat conserve cu propriul “ceva”, le-a pus eticheta “Cacatul artistului” si le-a vandut la pretul greutatii lor in aur (90 de cutii x 30 de grame fiecare):

Originalitate: Lala Rascic “The Invisibles”; curator Oana Tanase. Viata unei familii invizibile – desene si performance. Lala Rascic spune “you are you” si eu intreb “how can you say <you are you> when you are invisible?
2 lucratoare de la REBU trec pe rosu (in intersectia din Grozavesti). Una ii spune celeilalte: “mai bine sa te futa soferul, decat sa te calce masina”;
p.s. in instalatia de la bienala tinerilor artisti (Toilet Ladies, vezi postul lui Gramo de aici) iar si-a facut cineva nevoile (o tanti care nici macar nu si-a cerut scuze, cand a fost prinsa asupra faptului; si nici nu s-a dus sa se spele pe maini).
Trivia: Inainte de 1989 in subsolul Palatului Bratianu (Visarion nr. 6) securitatea oferea cazare: camere de 1×1 m. In functie de gravitatea faptei sau pedepsei se micsora camera cu cativa centimetri. Ca bonus existau si camere mai mari, dar acolo ajungeau doar cei care urmau sa fie torturati serios…
– mami, mami, ce-i aia vernisaj?
– puiul mamii, vernisaj e atunci cand vin mai multi oameni si le e foame si se inghesuie sa prinda fursecuri si arunca farfuriile de plastic murdare pe unde apuca si sunt unii oameni in varsta care vorbesc foarte tare despre unde au fost ei in strainatate, ca sa auda toti din jur.
Continue reading
Sunt niste chestii mai vechi. N-am stiut cum ar trebui sa se cheme. Povesti? Poezii? Intr-un sens, nu sunt nici una, nici alta. Felul in care am lucrat la ele semana cu felul in care imi inchipuiam ca lucreaza cineva la niste sculpturi. So, here we go: