Ok, acum serios, “ceva” poate fi, desigur, arta. Stim ce-a facut Manzoni in ’61. A realizat conserve cu propriul “ceva”, le-a pus eticheta “Cacatul artistului” si le-a vandut la pretul greutatii lor in aur (90 de cutii x 30 de grame fiecare):

Ok, acum serios, “ceva” poate fi, desigur, arta. Stim ce-a facut Manzoni in ’61. A realizat conserve cu propriul “ceva”, le-a pus eticheta “Cacatul artistului” si le-a vandut la pretul greutatii lor in aur (90 de cutii x 30 de grame fiecare):

Se iau doi castraveti din frigider, de teama sa nu se strice. Se taie fiecare in doua jumatati. Se obtin, ati ghicit, trei jumatati de castravete, fiindca unul incepuse deja sa se moaie pe o parte.
Se ung inegal cu branza de burduf care ti se lipeste de degete, facandu-te sa te intrebi cu stupoare de ce faci asta, cand puteai sa musti, pur si simplu, din castravete si sa mananci branza de burduf cu lingurita.
Se obtin un fel de tartine pe care se presara suficient piper incat sa nu mai conteze ce gust au. Nu se fac poze, fiindca arta are si ea limitele ei. Noapte buna!
Originalitate: Lala Rascic “The Invisibles”; curator Oana Tanase. Viata unei familii invizibile – desene si performance. Lala Rascic spune “you are you” si eu intreb “how can you say <you are you> when you are invisible?
Gramo incepe incet-incet sa scape de raceala. In primul post am anuntat ca un gramo da admitere la ATF la masteratul de teatrologie. A intrat, dar pe locurile cu taxa, asa ca a renuntat (Gramo tre’ sa se intretina cu <1000 roni/luna). La festivalul filmului de scurt metraj n-am mai ajuns, sorry 🙁
[mesaj publicitar: ca de obicei, in fiecare vineri dupa 8 pm cei care se cunosc cu cel putin un gramo pot trece pe aici fara sa anunte nimic dinainte; se ofera ceai din partea casei, se poate fuma afara]
2 lucratoare de la REBU trec pe rosu (in intersectia din Grozavesti). Una ii spune celeilalte: “mai bine sa te futa soferul, decat sa te calce masina”;
p.s. in instalatia de la bienala tinerilor artisti (Toilet Ladies, vezi postul lui Gramo de aici) iar si-a facut cineva nevoile (o tanti care nici macar nu si-a cerut scuze, cand a fost prinsa asupra faptului; si nici nu s-a dus sa se spele pe maini).
Am ascultat/vazut de curand o chestie supercomerciala pe YouTube- o fetita de 3-4 ani (toata lumea urla “chiuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuut”) care canta o chestie cu “ghitza, te-astept diseara la portitza”.
Ca sa imi clatesc creierul, mi-am adus aminte de chestiile scoase de Erstwhile Records. In particular, de The hands of Caravaggio, unul dintre concertele pentru pian cele mai interesante de dupa 2000 pe care sa le fi ascultat, cu John Tilbury si M.I.M.E.O..
Si ar mai fi si alte chestii,… For now, puteti asculta o chestie necomerciala facuta in Utopian Labs:
In spatele piesei se afla mai multe idei. Una ar fi ca pentru a combina instrumente acustice cu chestii electronice trebuie sa inventezi instrumente acustice noi. A doua ar fi ca nu exista instrumente, ci doar sampling si improvizatie electronica. A treia ar fi ca nu exista muzica, ci doar “soundscapes” + stari de spirit care se intrepatrund. Well, that’s it. 🙂
Trivia: Inainte de 1989 in subsolul Palatului Bratianu (Visarion nr. 6) securitatea oferea cazare: camere de 1×1 m. In functie de gravitatea faptei sau pedepsei se micsora camera cu cativa centimetri. Ca bonus existau si camere mai mari, dar acolo ajungeau doar cei care urmau sa fie torturati serios…
La parterul casei Bratianu este expusa o instalatie numita “Toilet Ladies”. Nu va dau detalii despre instalatie (merita vazuta!), ci o sa va povestesc o intamplare legata de aceasta.
Dimineata de dupa vernisaj… Uimire! Soc!
“One of the things I am trying to do is explore the origins of the genius myth.” Olivia Plender

