In visul asta zburam. Ca zburam nu e mare lucru, fiindca toata lumea zboara in vis. Cred. N-am verificat, de fapt, dar am tot auzit oameni spunand ca viseaza ca zboara. In fine, vreau sa spun ca zborul meu era deosebit.
In primul rand, mergeam cu viteza foarte mare. Era ca si cand as fi folosit un simulator de zbor pe calculator si as fi zburat cu un avion, la distanta mica deasupra solului.
Dar partea mai importanta abia acum vine.
Primul vis e asa. Pe vremea comunistilor, cica, primaria orasului Bucuresti conectase un sistem de sonorizare la tevile de alimentare cu apa si tuburile de canalizare din subteran. Le faceau sa vibreze, iar in felul asta produceau sunete. Sunetele erau imperceptibile pentru urechile oamenilor obisnuiti, dar formau un fond muzical constant.
Oamenii ascultau tot timpul marsuri comuniste, dar nu-si dadeau seama. Era ca si cand ar fi fost bombardati continuu cu mesaje subliminale, care le spuneau sa respecte regulile regimului in care traiau. Dar in primul rand erau indemnati sa munceasca.
Dar mai intai o iesplicatie: sa nu spuneti ca m-am luat dupa Gigi, care si-a facut slide-uri in Prezi, fiindca eu am scris despre Prezi inca de anul trecut de prin vara (iata).
Si inca o iesplicatie: chiar am incercat sa spun mai clar ce am in minte, iar pe planeta mea pentru a face asta folosim uneori scheme; deci sa nu spuneti ca vreau sa ma dau mare sau ceva. Mie mi se pare ca a avut rost sa fac o schema. Daca vi se pare ca n-a avut rost, nu e nici o problema, dar trebuie sa-mi spuneti de ce, fiindca altfel nu-mi foloseste la nimic sa-mi spuneti, pur si simplu, ca vi se pare ca n-a avut rost.
Si acum puteti sa va uitati aici. Iar postul despre iertare, in caz ca nu stiti despre ce vorbesc, e asta.
M-am gandit ca asta ar putea fi mantuirea. Faci o chestie foarte urata (vezi doamna Mandras Vergu acum 3 ani, de pilda). Persoana careia ii faci chestia respectiva nu o sa te mai poata ierta niciodata. Daca la un moment dat ajungi sa fii, totusi, om, o sa ai remuscari si n-o sa te mai poti ierta nici tu vreodata pentru ce ai facut.
Ai nevoie de iertare, dar nici un om nu ti-o poate da. Daca moartea e sfarsitul, o sa mori fara sa te mai impaci vreodata cu tine insati (sau cu tine insuti). Bineinteles, e preferabil sa mori asa, decat sa mori ca un animal lipsit de constiinta. Dar daca exista Dumnezeu, atunci el are puterea sa ierte ceea ce nu poate ierta nici un om.
Cred ca pentru unii oameni credinciosi sa crezi ca exista Dumnezeu inseamna si asta – sa crezi ca si un om pe care nu l-ar mai putea ierta nimeni poate fi totusi iertat.
Mi-am adus aminte de o chestie pe care am citit-o intr-o carte. Nu mai tin minte ce carte, dar nu e important, fiindca nu-i un citat lung. Suna asa:
Dumnezeu imi poate spune: “Te judec dupa ceea ce spui. Te-ai cutremurat de dezgust de propriile tale actiuni cand le-ai vazut la altul.”
Bineinteles, nu e nevoie sa crezi in Dumnezeu si in vreo judecata de apoi ca sa intelegi ce se spune. Pe planeta mea suntem toti invatati de mici ceva de genul: “Cand observi ca o persoana face un lucru care ti se pare urat, prima ta reactie trebuie sa fie sa te intrebi daca nu cumva ai facut si tu asa ceva. Sau ceva asemanator.”. Puteti sa nu ma credeti, dar asa stau lucrurile la noi.
Aici am observat ca exista oameni foarte ok care n-au, totusi, deprinderea asta.
De data asta titlul e deja ales, dar as vrea sa-mi spuneti care dintre imaginile urmatoare vi se pare ca se potriveste mai bine pentru titlul asta.
Prima:
Ciudat, mi-am amintit povesti cu oameni care au fugit la cutremurul din ’77, lasandu-si familiile in apartament. In unele cazuri blocul nu s-a prabusit si au trebuit dupa aia sa se uite in ochii celor pe care i-au abandonat.
Sigur, nu poti sa stii cum ai reactiona intr-o situatie extrema (iar iminenta mortii e doar un caz). Poate iti place sa crezi ca n-ai fi ca ei. Si daca descoperi ca esti la fel, sau mai rau?
Cat de bine te poti cunoaste pe tine insuti? Si cum?
p.s. Da, titlul n-are nici o legatura cu postul asta. Habar n-am de ce l-am pus asa. 🙂
E asta:
O sa va spun unde am trimis CD-urile dupa ce le duc la posta.
LE: Lista mea e urmatoarea:
Rasfoiam albumul cu sunete. Am dat peste asta:
Da, cred a mai aparut la un moment dat pe aici, acum mai bine de trei ani, dar nu stiu daca se mai afla printre vizitatorii de acum ai blogului meu cineva care a ascultat-o atunci.
