In weekend am fost la un balci, intr-un sat de pe langa Bucuresti. Balci pe bune, cu tiribombe, cu mingi din alea in care dai cu pumnul ca un mare boxer, cu masinute electrice (ne-am dat), cu roata norocului, cu turnul de cutii pe care trebuie sa le darami din trei aruncari ca sa castigi ceva (am daramat o cutie), cu mici, vin fiert, tuica, pastrama, capete de porc asezate pe tarabe, susan, halvita, gunoaie, sosete, caciuli, mitraliere (pentru copii), masini de teren care treceau prin multime, oale, castroane, linguroaie de lemn, plosti, chiloti, telefoane mobile, fum, fructe, romi, unguri, moldoveni, ornamente de gradina, jandarmi, must stricat, baloane, flori si toate celelalte.

Si sa vezi minune, nimeni nu se uita urat la nimeni. N-am prins nici o bataie, n-am auzit nici o injuratura. Era ca la mama multiculturalismului acasa. Oamenii nici macar nu pareau saraci, fiindca isi cumparau diverse chestii, iar preturile erau cam ca la oras. Culmea nerusinarii, isi permiteau chiar sa para fericiti.

Parca am fost in alt film. Dupa aia ne-am intors “la oras”, a inceput sa ploua, soferii claxonau, s-a dus totul de rapa, dar am ramas cu ideea ca poate romanii mai au o sansa.