Azi o sa ma intorc acasa. Imi pare tare rau. Aici m-am simtit asa de bine! N-am ajuns in vestita Vama Veche, am ramas in 2 Mai. E pasnic, seara chiar te simti ca intr-un sat. Latra un pic cateii, oamenii se duc la culcare.
Nu-mi vine sa scriu decat prostioare din astea. Ma gandesc ca poate exista cineva care prefera sa citeasca asa ceva, macar uneori, in loc sa afle stiri cu tot felul de orori sau barfe mondene.
A fost foarte vesel anul asta, chiar daca a venit mai putina lume am avut impresia ca a venit mai putina lume decat decat anul trecut. Ce probleme am avut? Punctul de pornire al marsului era complet camuflat. Pentru cineva care ar fi vrut sa vina pentru prima oara la mars fara sa cunoasca alti oameni care participa ar fi fost foarte greu sa ajunga acolo.
In plus, marsul a fost total izolat fata de privitori. Oamenii care se plang ca ii deranjeaza un mars al comunitatii LGBT nu stiu ce spun. Nici sa vrei si n-ai fi putut sa asisti la mars. In conditiile astea de izolare, e limpede ca populatia nu avea cum sa stie ce se petrece acolo decat uitandu-se la televizor. Dar despre chestia asta putem vorbi mai incolo.
Mai intai sa va aratam ce poze am facut:
Este vorba despre marsul de la Bucuresti din 2004. Gramo a gasit un “supravietuitor” si i-a luat un interviu. Ne-am gandit ca vi s-ar putea parea interesant.
Q: Ce te asteptai sa schimbe primul GayFest si nu a schimbat?
A: De fapt, nu s-a numit GayFest, ci “Festivalul Diversitatii”. Cred ca de pe undeva de la Primarie a venit ideea asta – “va dam aprobare, dar sa nu aiba cuvantul ‘gay’ in titlu”.
Am vazut prin Mahala ca se poarta sa exhibi ramasite din iubirile trecute. Noi am gasit doua pe net. Una e pe undeva prin pagina asta, alta e legata de un clip al Analiei Seles (la Yo no soy de aqui; l-am gasit aici pe trilu, dar e luat de la teve si se vede cam prost).
Suntem curiosi sa vedem daca descoperiti care exponata e a lui Ramo si care e a lui G.
Ne-am intalnit la Lizeanu cu Mari, TSK, Jamayk, Vlad, Andreea si Rasebo. Ne-am dus la moara lui Assan, unde ne-am intalnit cu paznicul (weird, ieri nu vazusem pe nimeni pe acolo!). Paznicul ne-a spus ca nu avem voie sa facem poze, fiindca asa zice domnisoara Carmen si daca vine si vede ca ne-a lasat sa pozam, il da afara.
De ce zice domnisoara Carmen ca n-avem voie sa facem poze si cum o mai cheama pe domnisoara Carmen si la ce telefon ar putea fi gasita n-am aflat. Un alt paznic ne-a spus ca a mai vrut un domn sa faca poze, dar domnisoara Carmen l-a dat afara.
Printre picaturi, am facut, totusi, cateva poze:
Am inceput cu o intarziere (scuze inca o data, Madelin!), noi nu stiam ca in weekend chiar trebuie sa astepti mai mult de 10 minute la metrou. In Herastrau am gasit multi oameni si multa iarba, pe care nu am apucat sa ne asezam.
Scenariu: E anul 3535, sunteti arheologi. Sub un morman de ramasite de porci gripati descoperiti niste vase de lut:
Am fost in Bucegi, cu niste prieteni (am scris pe Twitter de pe drum). Ne-am simtit superfain. Si am facut cateva poze (fiecare are si o varianta la rezolutie mai mare):
