Sa nu furi!

De ce, pana la urma? Poate stiti cum e cand ti se fura ceva. Weird, nu?

Eu cred ca lucrul cel mai nashpa, intr-o astfel de situatie, e ca nu intelegi. Nu intelegi cum de pot exista oameni care fura: “Cum poate cineva care e intreg la minte sa ia un lucru care-i apartine altui om? E clar ca ii faci un rau omului de la care furi. Si atunci? Cum poate un om sa-i faca rau cu buna stiinta unui alt om?”

E greu sa intelegi ce-i in mintea unui hot. Totusi, trebuie sa existe ceva acolo, nu? Nu toti hotii sunt cleptomani. Nu toti sunt nebuni.

Unii sunt oameni la casa lor, casatoriti, cu familie si copii. Au vecini, prieteni, hobby-uri. Si totusi fura. Nu s-ar putea sa descoperim la un moment dat ca e ok sa furi? Sau ca e ok macar in unele situatii?

In orice caz, cred ca exista hoti care nu au remuscari fata de faptele lor. Poate isi inchipuie ca oamenii de la care fura sunt bogati si ei sunt un fel de eroi care fura de la bogati. Poate unii se gandesc ca toti oamenii sunt nashpa in afara de prieteni si familie si ca toti ti-ar face lucruri urate daca ar avea ocazia, asa ca e vorba de un soi de razboi de genul “care pe care”.

Nu stiu. N-am gasit nici un blog scris de un hot (chiar am incercat cu mai multe search-uri). Cum as putea afla ce-i in mintea unui hot?

[sursa foto]

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (87)

[ultimele paragrafe din capitolul asta mi s-au parut supertari! 🙂 ]

IV

Sentimentele amicale pe care le nutrim fata de semenii nostri, si care servesc la definirea prieteniei, par sa derive din cele pe care le nutrim fata de noi insine. Prieten este, dupa unele opinii, cel care doreste si face prietenului sau binele (sau ceea ce i se pare ca e bine) pentru prietenul insusi si, de asemenea, cel ce doreste prietenului, din iubire pentru acesta, sa sa existe si sa aiba parte de viata (sentiment pe care-l resimt mamele pentru copiii lor si prietenii cand sunt certati). Altii definesc prietenii ca pe cei ce-si petrec viata impreuna, avand aceleasi gusturi, impartasind aceleasi necazuri si bucurii (sentiment care, de asemenea, se intalneste mai ales la mame). Dupa unul sau altul dintre aceste sentimente definesc ei si prietenia.

Continue reading →

Aristotel, Etica nicomahica – Ce-a inteles Gramo (86)

[textul e aici, pagina proiectului e aici]

Problema lui Aristotel mi se pare interesanta: Daca un prieten s-a schimbat, mai trebuie sa raman prieten cu el? Bineinteles ca e usor sa raspunzi: depinde de schimbare si de fiecare caz in parte. Dar Aristotel are un soi de schema generala pe care incearca sa o aplice la toate cazurile.

Prieteniile bazate pe placere sau pe interes, in sensul lui, se duc de rapa atunci cand oamenii nu-si mai servesc reciproc interesele sau nu-si mai fac placere unul altuia, e clar. Dar in astfel de cazuri, intr-un fel, oamenii nu se raporteaza cu adevarat unul la celalalt ca niste prieteni.

Continue reading →

Ménage à trois – posibile prejudecati cu privire la relatiile de tipul asta

Nu ma gandesc la asocierile obisnuite dintre triade si diverse chestii negative (gen: pacat, perversiune, promiscuitate, rusine si alte tampenii). Si nici nu ma gandesc la oamenii care fac casual sex in 3 (don’t get me wrong, n-am vreo problema cu oamenii care fac casual sex, dar vreau sa fie clar ce ma intereseaza acum).

Vreau sa vorbesc despre relatii relativ stabile bazate pe iubire, respect reciproc, comunicare s.a.m.d. (si da, e o prejudecata lame sa crezi ca astfel de relatii nu pot exista decat intre doua persoane).

Continue reading →

Titlurile premiante

Da, spusesem ca voi premia un titlu, nu un om. Asa ca m-am gandit cam asa: “Dom’le, io daca as fi un titlu, ce mi-ar placea? Daca as fi un titlu pentru o poza, mi-ar placea sa apar in poza aia? Eventual sa fiu scris cu litere frumoase, intr-o bula alba? N-ar fi tare?… s.a.m.d.”.

Deci asta e premiul surpriza. Si pana la urma n-am ales un singur titlu ci 3. Iar acum sa trecem la festivitatea de premiere.

Continue reading →