Si o infima contributie la istoria culturii pornografice

Contributia consta in doua link-uri. Primul e safe (si e important sa cititi textul de acolo inainte sa vizitati al doilea link). E vorba de un moment important in cadrul unei revolutii in cultura pornografica a ultimului deceniu – trecerea de la modele depersonalizate si obiectualizate cu functie pur erectila, ca sa zic asa, la imagini ce infatiseaza persoane reale, care isi exprima personalitatea si apartenenta culturala prin imaginile pe care le produc (sau la producerea carora participa).

Al doilea link e tot safe, fiindca va duce doar la o cautare pe Google, care are ca obiect clipul despre care este vorba in primul post. Mai departe sunteti pe cont propriu. 🙂

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (93)

[textul e aici]

Mi se pare interesant ca Aristotel vorbeste despre “sa-ti placa ce se cuvine”. E ca si cand ar lasa sa se inteleaga ca placerile ar putea fi educate. Pe de alta parte, tot el spune ca educatia se realizeaza prin feedback pozitiv si negativ, adica prin chestii placute si neplacute.

Continue reading

Te rog sa nu-i mai spui nimanui ce ti-am spus!

Ati patit vreodata chestia asta? Vine cineva si va povesteste ceva. La sfarsit va pune sa promiteti ca n-o sa-i mai spuneti nimanui ce v-a povestit. Mie asta mi se pare o faza nashpa.

De ce? Fiindca nu mi-ai spus de la inceput ca o sa-mi spui un secret. Daca mi-ai fi spus de la inceput, poate n-as fi avut chef sa ascult ce-o sa-mi spui. Poate iti spuneam ca nu vreau sa trebuiasca sa tin secrete fata de alti prieteni si mai bine nu-mi povestesti nimic.

Asa, am stat si te-am ascultat. N-am un buton de erase. Daca mi-ai povestit ceva personal, probabil am obligatia sa tin cont de ce ma rogi si sa-ti pastrez secretul. Daca vorbesc, sunt nashpa. Dar tu m-ai pus in situatia asta, fara sa ma lasi sa aleg daca vreau sa fiu intr-o astfel de situatie sau nu.

Si de fapt, de ce au nevoie oamenii de secrete?