Mai tineti minte cum era cand abia aveam bloguri si puneam toti posturi cu diferite cautari prin care ajungea lumea pe blogurile noastre, fiindca unele ni se pareau funny s.a.m.d.?
Cam asa e si cu expresia din titlu. Nu e amuzanta fiindca persoana care cauta barbati homosexuali a ajuns pe blogul nostru (de fapt, s-ar putea sa-i si gaseasca pe undeva pe aici, fiindca Gramo’s World e LGBT friendly). E amuzanta din alt motiv.
Le scriu asa cum apar intr-o carte de rugaciuni publicata in 1942 de Tipografia Monastirei Neamtu. Prima arata asa:
Continue reading
Costel are cont pe YouTube. Nu va spunem adresa (Costel e un personaj fictional, asa ca ar fi mai greu; n-ar fi, totusi, imposibil; exista personaje fictionale cu blog – Jessica, din True Blood, de pilda; dar ne e lene sa-i facem cont pe YouTube lui Costel doar pentru postul asta).
In plus, Costel are o camera de supraveghere in fata casei. Intr-o zi, cand s-a intors acasa, a vazut ca i-a lasat cineva niste gunoaie in fata usii. S-a uitat la inregistrarea video a camerei de supraveghere si a descoperit ca la un moment dat apare acolo tipul cu gunoaiele. Toata faza dura vreo douazeci de secunde, dar i se vedea si fata destul de bine.
Nu-l cunostea pe tip, dar i s-a parut nashpa ca i-a lasat gunoaiele alea. Dupa ce si-a strans gunoaiele din fata usii, Costel s-a gandit sa salveze secventa aia din inregistrare si sa o puna pe YouTube. Dar dupa aia s-a gandit ca poate n-ar fi totusi ok sa ii puna tipului aluia fata pe YouTube.
Si cam asta e tot. Inca nu stim ce am face daca am fi in locul lui Costel (probabil n-o sa fim, fiindca n-o sa ne punem o camera de supraveghere in fata casei, dar putem sa ne inchipuim ca am sta la un moment dat cu chirie intr-un loc in care exista deja o camera de supraveghere s.a.m.d.). Aveti vreo idee?
You remember Nurikabe, right? This is also about islands, but now you have to build bridges between them. Rules are quite simple: (1) the numbers on an island tell you how many bridges that island must have; (2) bridges can be only horizontal or vertical, simple or double and they cannot cross; (3) everything must be connected.
That’s all you need to know, so now you can go and give Hashi a try here, here or here (java version).
If you find it addictive, like we did, you can also use play Hashiwokakero on your Android (see here or just search Hashiwokakero in the Market app) or install it as a Facebook application. Have fun! 🙂
Here is a great post featured on a blog we’ve only recently discovered. From our experience, however, were the right column dedicated to a morning spent in Berlin or Utrecht, the comparison might not have looked so good for Romania. 🙂
Era atat de sarac, incat si-a cumparat unguent cu galbenele. Il dureau salele, fiindca dormea in frig, dar nu avea bani pentru diclofenac. Galbenelele nu-i foloseau la durerea de sale, dar macar se putea unge cu ceva. Putea pastra aparenta ca se ingrijeste de el insusi.
Dupa ce se dadu cu crema de galbenele, Grigore se apuca sa-si faca un ceai. Cand turnă apa clocotita in ceasca, peste pliculetul de ceai, ceasca incepu sa-i alunece in mana unsuroasa. Cand ceasca ajunse sa fie suficient de inclinata, ceaiul din ea i se varsă peste papuci.
Desi era iarna, Grigore purta papuci de plaja, fiindca nu avea bani pentru altii. Erau papuci din aceia cu o bareta care vine intre doua degete, asa ca nu-i putea purta cu ciorapi. Apa fierbinte ii arse picioarele. Din fericire, unguentul cu galbenele poate fi folositor in cazul arsurilor.
A fost odata un electron. Il chema Vasile. Cand iesea dintr-un tun electronic si trecea printr-un dispozitiv cu o crapatura, se purta ca o particula. Cand trecea printr-un dispozitiv cu mai multe crapaturi, se purta ca o unda. Nimeni nu stia unde se afla si in ce directie se indreapta. Adica, daca voia sa stie cineva unde se afla, putea sa stie, dar atunci nu mai stia ce impuls are. Iar daca stia ce impuls are, nu mai stia unde se afla.
Intr-o zi Vasile s-a intalnit cu un domn pe nume Heisenberg, care l-a intrebat: “Poti sa-mi spui ce pozitie si ce impuls ai?”. Iar Vasile a raspuns: “Poti sa-ti spun ori una, ori alta. Daca ma intrebi de amandoua,… Dumnezeu stie!…”.
Iar acum, dragi copii, sa ne gandim la asta. Daca Dumnezeu exista, atunci el trebuie sa fie omniscient, nu? Si atunci, ce credeti? Chiar stie Dumnezeu (daca exista) care e pozitia si in acelasi timp si care e impulsul lui Vasile, desi e imposibil fizic sa stii asa ceva? Iar daca stie, cum stie?
Probabil unii oameni vor ajunge aici cautand asa ceva, asa ca trebuie sa le oferim macar un link. 🙂 In postul asta e vorba insa despre o nedumerire. Pe scurt, n-am inteles de ce au urlat lautarii (live si din boxe) in ultimele doua nopti pe straduta noastra.
Nu conteaza ca au cantat manele (in paranteza fie spus, nici nu stiam ca exista manele potrivite pentru priveghiuri; se pare ca exista). Nu simpatizam cu “miscarile anti-manele”. Nu ne plac toate genurile muzicale, unele chestii ni se par de prost gust s.a.m.d., dar asta nu e un motiv pentru a cere sa fie interzise. Avem, in schimb, o problema cu oamenii care vor sa ne oblige sa ascultam muzica pe care o asculta ei. Mai ales la 2 noaptea.
Ok, a murit cineva. De obicei, daca persoana care a murit ti-a fost apropiata, vrei sa-i pastrezi o amintire frumoasa. Si atunci, de ce te-ai apuca sa faci chestii care sa-i determine pe oamenii din jurul tau sa injure printre dinti si sa-ti blesteme mortul, fiindca nu se pot odihni din cauza ta?
