Pe stradă

Să începem cu povestea automobilului. Închipuiți-vă, dragi copii, orașul animalelor, ascuns în adâncul pădurii. Toate animalele sunt fericite, merg de colo colo, unde au nevoie, pe potecuțele din oraș și așa mai departe.

La un moment dat, niște bursuci inventează un fel de tanc metalic, cu care poți să ajungi mai repede dintr-o parte în alta. Acesta miroase urât. Dar nu numai că miroase urât. E și un pic radioactiv. Dacă te afli prin preajma lui, riști să te îmbolnăvești. În plus, nu poate fi oprit ușor din mers și dacă ieși în calea lui te omoară sau te schilodește pe viață.

Continue reading

Societatea românească

Am tăcut suficient. Iată câteva gânduri. Mulți indivizi pot trăi în bulele lor. Pentru ei, politica e o infecție. Asta, în parte, din cauza unor jurnaliști care, în lipsă de creier, rastalmacesc tot. E ciudat, dar există deja dezbateri publice serioase (jurnaliștii le ignoră, în parte și fiindcă nu le inteleg; sau le distorsionează potrivit înțelegerii lor rudimentare), există dialog politic autentic (jurnaliștii îl transformă în atac la persoană sau înjurătură). Lipsa de profesionalism a jurnaliștilor, căreia i se adaugă, pe net, reaua voință a postacilor și zgomotul asurzitor făcut de nenumărații analfabeți funcționali ai patriei, filtrează orice idee politică de bun simț.

Continue reading

Femei supertari (1)

Constanta Erbiceanu
A fost supertare Constanţa Erbiceanu. In primul rand, trebuie sa va ganditi in ce atmosfera a crescut. Mama si tatal ei avea un “salon” cultural la care veneau Eminescu, A. D. Xenopol si Negruzzi (plus altii de la Junimea). Adica, na, cum e sa-i ai mereu musafiri in casa pe astia, right? Si cand nu erau astia in vizita, mai trecea Iorga sa imprumute cate o carte. In plus, mai venea la seratele familiei ei si un compozitor, prof la Conservatorul din Iasi, Eduard Caudella. Asta e tipul care l-a descoperit pe Enescu, pe cand era un mucos. A vazut ca are talent si i-a batut la cap pe parintii lui sa-l trimita sa invete sa cante la vioara. Keep that in mind.

In al doilea rând, Constanța a fost printre primele femei din Romania care si-au luat bacul (in 1893). Dupa care a taiat-o in Germania, unde l-a avut prof de pian pe Carl Reinecke. Asta studiase cu Felix Mendelssohn, Robert Schumann si Franz Liszt.

Dupa aia s-a plimbat si a dat concerte prin Paris, Londra, Berlin etc. A ajutat-o un compozitor polonez, Moritz Moszkowski, care a scris pentru ea si un concert pentru pian și orchestră (despre Moszkowski s-a spus ca e cel mai tare compozitor de piese pentru pian, după Chopin). I-a placut in Berlin si s-a mutat acolo. Si daca tot statea in Berlin, s-a apucat sa studieze muzicologie. Si daca tot era acolo, s-a dus si la cursurile de filosofie (probabil la Universitatea Humboldt; ma rog, pe atunci se chema Friedrich-Wilhelm; nu i-a mai prins pe Hegel si Schopenhauer, care au predat acolo, dar i-a prins pe cei mai buni studenti ai lor, probabil).

Dupa aia, cand s-a plictisit sa stea in Berlin, s-a intors in Romania, a devenit profa la Conservator (colega cu Enescu, gen; printre altii, l-a avut ca student pe Valentin Gheorghiu) si a creat scoala romaneasca de pian. Just like that.

[Poza am luat-o de aici.]

O contributie la istoria muzicii

Mai intai trebuie sa ascultati asta. E tema de la Castlevania III, un joc pentru NES care a aparut in 1989. In ’95, aceeasi tema e fost editata in FastTracker 2 si a ajuns sa sune asa (varianta originala e aici), piesa a circulat mai intai pe BBS-uri. In fine, in 2012 Kill the Noise au “lansat” direct pe YouTube Black Magic (Kill The Noise part 2), unde o sa recunoasteti aceeasi tema. Iar acum asteptam sa vedem ce-o sa se mai intample. 🙂

Despre smerenie, lemn, spatii mici, alea

Clipul ăsta a fost cam așa, cum ai fi vara la țară și e cald și e în mijlocul satului un morman de rahat, da’ nu pute foarte rău, fiindcă rahatul de deasupra s-a uscat, doar că vine unu’ cu o rangă și începe să râcâie prin rahatul ăla și zbang, iese toată putoarea.

Dacă te uiți prin comentarii, that is:

Continue reading