Gramo | Wanna think about it?

Aici e criogenizat vechiul “gramo.ro”. Nu vor mai apărea posturi noi pe blog, iar vechile posturi conțin o mulțime de chestii care nu mai funcționează și pe care n-o să le mai repare nimeni. It was a nice ride, though.

Urmează o listă de posturi la nimereală:

Titlurile premiante

Da, spusesem ca voi premia un titlu, nu un om. Asa ca m-am gandit cam asa: “Dom’le, io daca as fi un titlu, ce mi-ar placea? Daca as fi un titlu pentru o poza, mi-ar placea sa apar in poza aia? Eventual sa fiu scris cu litere frumoase, intr-o bula alba? N-ar fi tare?… s.a.m.d.”.

Deci asta e premiul surpriza. Si pana la urma n-am ales un singur titlu ci 3. Iar acum sa trecem la festivitatea de premiere.

Pe primul loc e titlul nr. 2 propus de mih:

Pe locul doi e titlul nr. 1 propus de Alexandra:

Iar pe locul trei e titlul nr. 2 propus de CompulsiveLurker:

Bineinteles, toate titlurile participante primesc felicitari!!! 🙂

Informatii privind noul virus gripal A(H1N1)

Vecina de la apartamentul 5 a primit in cutia postala un fluturas cu titlul asta de la Ministerul Sanatatii:

Pe scurt, in fluturas scrie ca gripa porcina se transmite exact ca gripa (asa ca trebuie sa te feresti de ea asa cum te feresti si de gripa) si are aceleasi simptome ca si gripa si ca nu trebuie sa iei medicamente antivirale inainte sa te imbolnavesti (de fapt, ideea e ca nu exista un vaccin antigripal, dar asta nu mai e scris acolo) si ca e bine sa te speli pe maini si lucruri de felul asta. Si ca se gasesc si alte informatii pe site-ul Ministerului Sanatatii (probabil e vorba despre pagina asta; noi am citit despre A(H1N1) aici: swine flu (disease))

E drept, toti am primit cate un fluturas, dar vecina noastra e moarta de cateva luni bune.

Bloggeri vs. jurnalisti

Tot prin intermediul lui Iulian am aflat si ca a scris azi un domn jurnalist despre bloggeri. In timp ce unii poeti pot esua ca jurnalisti (deh, nu’s toti ca eminovici), unii jurnalisti pot fi poeti. Iata ce frumos scrie domnul Mandruta (fara ironie):

Trenul blogurilor sta sa plece din statie. Pe peron, nebunie: insi cu egouri mari in papornite, iluzionisti care arunca in aer cate doua-trei vorbe deodata si le invart pana te ia ameteala, domni bine, in costum, legati la gura c-o esarfa trainica de HTML textil, domnisoare de inalta rezolutie, in jurul carora roiesc mii de cursoare, ca mustele… Ce mai: tren de placere! Tren de mare viteza, cu vagoane de personal: trenul blogurilor noastre!

Gramo a mai scris despre beneficiile blogului, cand a reactionat la “initiativa vrabiescu” si chestionarul lui manafu (vezi aici). Acum as vrea sa fac mai explicita o idee care la Iulian mi s-a parut doar sugerata (cand vorbeste despre cei “care iti ofera din neuronii lor doar din placerea de a dezbate”).

Ziarele online (despre cele offline nu vorbesc) impart povestea in doua: (1) citit articole; (2) postat comentarii sau discutat pe forum. Or, tocmai ruptura asta nu o mai intalnesti pe bloguri. Acolo discuti cu omul care a postat o chestie. Iti raspunde el.

Daca e vb de un blog de ziar, firma etc. well, nu stii cate persoane sunt in spate si cine iti raspunde s.a.m.d. Dar pe un blog “real” lucrurile asa stau.

Poate si unii jurnalisti doresc sa discute cu publicul lor. Si atunci isi fac bloguri. Nu stiu de ce nu pot raspunde la comentarii pe site-urile ziarelor. In fine, nu am toate detaliile la indemana.

Pe scurt: la gazeta se arunca cu informatiile in public, in timp ce pe blog se mai si discuta. Unii jurnalisti sunt dornici sa si discute, iar unii bloggeri nu sunt (deh, au si ei o viata personala, iar asta nu include si intalnirea cu alte minti 🙂 ).

Care e castigul? Omg, castigul pe care il poti trage din confruntarea cu felul de a vedea si de a gandi al altor oameni e foaaaaaaaaaarte mare. Sa iesi din puscaria propriei tale minti (are si Gramo voie sa fie poet, right?) nu e putin lucru.

Mai voiam sa scriu ceva despre “razbunarea tocilarilor”, pomenita in incheierea articolului d-lui Mandruta. S-a mai vorbit despre razbunarea tocilarilor cand a scris nu mai stiu cine despre Web Club.

Hai sa nu-i confundam pe tocilari nici cu nerds si nici cu geeks. Tocilarii nici nu gandesc prea mult, nici nu discuta. Ei doar tocesc. Retin informatii si le redau, pe cat posibil, cu acuratete. Tocilarii deveniti bloggeri se infunda in mocirla lui copy – paste, ca si unii dintre jurnalisti.

Bloggerii adevarati nu sunt tocilari. Sunt oameni deschisi la discutii (varianta: dornici de reactii). Asta imi place sa cred, desigur (Gramo n-a facut niciodata un secret din faptul ca traieste in niste laboratoare utopice 🙂 ).