Aici e criogenizat vechiul “gramo.ro”. Nu vor mai apărea posturi noi pe blog, iar vechile posturi conțin o mulțime de chestii care nu mai funcționează și pe care n-o să le mai repare nimeni. It was a nice ride, though.

Urmează o listă de posturi la nimereală:

Gramopic (de anul trecut din Vama)

Mda, Gramo nu regreta prea tare ca nu o sa ajunga in Vama anul asta.

Saturday Noon Concert (12): Beethoven – Piano Sonata No. 12 in Ab, Op.26

This one is also called ‘Funeral March’ (probably due to it’s third part). Gramo thinks the second part of the sonata sounds quite modern. It’s just an impression, but we would like to know what you think.

The credit goes to Bunji Hisamori for creating the midi file and allowing us to post an audio rendering of it on our blog. The file was downloaded from The Classical Music Archives. Here are the other “concerts” from this series.

Bonus: a screen capture from the rendering (yep, we’re using Rosegarden) now:

Ken Lee

Ok, stim ca stiti, dar noi abia azi am vazut chestia asta:

Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (20)

IV

Am spus mai inainte ca vointa priveste scopul; dar se pare ca dupa unii ea ar privi binele, dupa altii aparenta binelui. In consecinta, pentru cei ce considera binele ca obiect al vointei, ceea ce nu este bine ales prin deliberare nu este voit (caci, dupa opinia lor, daca ceva este voit este si bun, desi in realitate se poate intampla uneori sa fie rau); pe de alta parte, pentru cei ce considera ca obiect al vointei aparenta binelui, obiectul vointei nu este binele prin natura sa, ci pentru fiecare ceea ce i se pare lui ca este binele. Dar fiecare ia drept bine altceva si se poate intampla ca binele sa fie contrariul a ceea ce crede el ca este.

Si daca cele de mai sus nu ne satisfac, mai este oare nevoie sa spunem ca, in mod absolut, binele este obiectul vointei in concordanta cu adevarul, in timp ce, pentru fiecare individ in parte, el este ceea ce i se pare lui bine? Fara indoiala, pentru omul superior binele este ceea ce se conformeaza adevarului, dar pentru cel marginit el poate fi oricare lucru luat la intamplare, la fel cum, in ceea ce priveste corpul, pentru cei ce se simt bine, sanatos este ceea ce intr-adevar e asa, dar pentru bolnavi altceva; tot astfel si privitor la ceea ce este amar, dulce, cald, greu si asa mai departe.

Asadar, omul superior judeca corect fiecare lucru si in toate discerne adevarul. Si, cum fiecare considera frumoase si placute anumite lucruri conform propriei sale dispozitii temperamentale, poate ca omul superior se distinge cel mai mult prin aceea ca in toate este capabil sa descopere adevarul, ca si cand ar fi el insusi canonul si masura acestora. Multimea insa pare sa se lase inselata de placere, care ii pare un bine fara sa fie. Intr-adevar, ea alege placerea ca pe un bine, fugind de durere ca de un rau.

Ce sarbatorim de Craciun?

exista totusi o diferenta intre sarbatorile laice si sarbatorile religioase pentru necredincios? unii necredinciosi ar putea raspunde ca nu; altii ca da, adaugand poate ca diferenta nu tine, cel putin pentru ei, de ceva specific religios;

altii ar intreba: ‘despre ce gen de diferenta vorbim?’; putem privi sarbatorile ca fenomene sociale, culturale, economice; putem sa ne gandim la o anumita traire, la starea in care ne aflam uneori atunci cand “simtim ca e sarbatoare”;

putem sa ne uitam la cum vorbim, desigur; exista diferente intre ‘a aniversa’ si ‘a sarbatori’, intre ‘aniversare’ si ‘sarbatoare’; spunem ‘zi de sarbatoare’ si ‘zi aniversara’, dar spunem doar ‘an aniversar’;

la fel, putem spune si despre un eveniment trist ca ‘il comemoram’, dar nu putem spune ca ‘il sarbatorim’; si asa mai departe; putem sa studiem istoria unei sarbatori;

se poate intreba: ‘ce anume se sarbatoreste de craciun?’ sigur, intrebarea nu e clara; cand o aud, inca nu-mi e clar ce anume sunt intrebat – ce sarbatoresc eu cand sarbatoresc craciunul sau ce cred eu ca sarbatoresc oamenii in genere cand sarbatoresc craciunul?

apoi, inteleasa intr-un anumit fel, intrebarea primeste un raspuns banal: ‘cum ce anume sarbatorim? pai, craciunul.’ sau cineva poate spune, simplu: ‘sarbatorim nasterea lui Christos’;

iar altcineva poate spune: ‘credinciosii sarbatoresc nasterea lui Christos’; dar necredinciosii ce sarbatoresc? ar putea sarbatori si ei nasterea lui Christos? probabil ca da;

daca as fi necredincios as putea spune: ‘da, a existat un om numit Christos, s-a nascut in Bethleem etc.’ (as putea chiar sa accept ca a fost rastignit si a murit, iar dupa aceea a inviat la loc; dar nu voi crede ca s-a produs un miracol, ci doar un fenomen natural inexplicabil deocamdata, care se petrece foarte rar)

as putea sa accept relatarile din evanghelii si ma raportez asa la faptele respective; adica sa le consider pe toate drept fenomene naturale, nu miracole; sa consider ca sunt in principiu explicabile, chiar daca deocamdata nu au fost explicate;

orice miracol poate fi privit asa (desigur, orice miracol poate fi privit drept un fenomen natural care nu are inca o explicatie si de catre un credincios, doar ca el va adauga: ‘Dumnezeu actioneaza prin intermediul legilor naturii, nu impotriva lor‘);

cineva ar putea sa spuna ca de craciun sarbatoreste “miracolul vietii”; dar exista nenumarate alte prilejuri pentru a sarbatori “miracolul vietii”;

altcineva ar putea spune ca nu trebuie sa sarbatoresti ceva anume; o astfel de persoana ar vedea craciunul ca pe un soi de festival, probabil; Love Parade, de pilda e un soi de sarbatoare, dar nu e nevoie sa se spuna ce anume se sarbatoreste;

totusi, festivalurile au un anumit specific; Love Parade e sarbatoarea iubitorilor de muzica techno, rave etc. care ar putea fi specificul craciunului?

daca am spune ca craciunul e sarbatoarea cozonacului, a bradului si a colindelor, acesta ar fi un raspuns cam curios; e aproape ca si cand ai spune ca craciunul e sarbatoarea iubitorilor de cozonac;

dincolo de asta, specificul unui festival tine de ceva care e reproductibil si in afara festivalului respectiv: teatru, arta medievala, bere etc.

dar noi nu impodobim bradul decat de craciun; sigur, l-am putea impodobi si alta data si am putea manca uneori coliva la desert;

s-ar putea spune: “specificul e dat de combinatia tuturor lucrurilor pe care le facem de craciun; aceste lucruri nu le facem, in aceasta combinatie, decat de craciun; dar exista si festivaluri care nu functioneaza dupa acest model”;

despre ce este vorba in acest text? despre sarbatoarea de craciun, intr-un sens; intr-un alt sens, despre lucrurile la care ne-am putea gandi in legatura cu craciunul;

am avut in vedere mai multe “miscari ale gandirii”; nu le voi atasa niste etichete acum; sunt si altele posibile, desigur; nu stiu sa spun care fel de a gandi ar fi specific filosofic si care nu;

nu as vorbi nici despre care fel de a gandi iti poate oferi o intelegere mai buna, mai adanca, mai autentica etc. a sarbatorilor de craciun;

asta pentru ca ar trebui sa vorbesc imediat despre ‘a intelege’ si despre felurile diferite in care vorbesc oamenii atunci cand spun ca inteleg ceva;

unii oameni, de pilda, ar putea spune ca o anumita raportare artistica la sarbatorile de craciun – muzicala, literara, plastica etc. – ii ajuta sa inteleaga mai bine;

iar eu nu mi-am propus sa vorbesc despre ‘a intelege’, ci despre craciun; sigur, putem sa sarbatorim craciunul sau nu; putem sa incercam sa intelegem si lucruri pe care nu le facem si noi sau nu; dar cred ca e mai bine sa incercam sa intelegem anumite lucruri;

voi incheia cu aceasta concluzie; concluzia este vaga, dar ea nu poate sa insemne orice; in plus, nu a fost oferit nici un argument in sprijinul acestei concluzii; recunosc; ceea ce spun ar putea fi exprimat ca o propunere sau ca un indemn: hai sa incercam sa intelegem mai multe lucruri din jurul nostru!

UPDATE: Aici am gasit un post interesant, in care se vorbeste despre ce mai sarbatoreau oamenii in decembrie prin diferite locuri inainte de baby Jesus.