Nu-mi plac oamenii care “dau lectii”, chiar daca o fac cu intentii bune. Pe site-ul celor de la Cotidianul a aparut azi un articol (semnat de Silviu Mihai, un tip pe care Gramo, in genere vorbind, il apreciaza) despre “Cum citim filosofie” (vezi aici). Mi-au atras atentia in textul respectiv cateva lucruri:
1) Tinerii ajung sa citeasca filosofie pornind de la literatura, indemnati fiind, eventual, de profesorii de literatura din liceu.
Ma indoiesc ca lucrurile stau asa. In Universitatea Bucuresti, cel putin, studentii de la litere n-au mai facut filosofie in facultate de acum zece ani. Iar despre ce au studiat in perioada ’90-’95 nu vreau sa vorbesc. Acestia sunt, printre profesorii actuali de literatura din liceu, singurii care ar mai putea sa le spuna ceva elevilor. Dar ei n-au ce sa le spuna.
Cata literatura cu “trimiteri filosofice” se citeste in liceu? Habar n-am, dar nici S.M. nu stie mai mult decat mine 🙂 Poate mai intelept ar fi, daca nu ai suficiente informatii, sa te abtii sa te pronunti.
2) Sunt cateva reguli clare pe care trebuie sa le respecti atunci cand citesti un text filosofic.
Cand S.M. spune “nu va lasati niciodata dominati de text”, el vrea sa spuna, poate, “n-are rost sa acceptati afirmatii pentru care nu vi se dau argumente”. Pentru afirmatia de la 2), however, S.M. nu produce nici un fel de argumente. Poate nu e asa simplu sa citesti texte filosofice – te uiti pe o lista de reguli si gata. Poate e atat de simplu incat nu ai nevoie de o lista de reguli. Mai sunt si alte variante, de ce sa cred ca e buna varianta lui S.M.?
(Gramo crede ca singurul mod ok in care poti citi filosofie e sa discuti, dupa ce ai citit ceva, cu alti oameni care au citit si ei acelasi text; de ce crede Gramo asta? fiindca asta e modul in care citesc filosofii insisi, de la greci incoace, textele altor filosofi)
3) Teoriile filosofice au legatura cu propria voastra viata
Nu neaparat. Incercarile de a oferi o justificare absoluta intregii cunoasteri omenesti, de pilda, nu au legatura cu viata nimanui. Ceea ce nu inseamna ca ele sunt lipsite de orice valoare intelectuala, desigur.
4) Ca sa citesti filosofie trebuie sa iti iei neaparat o istorie a filosofiei sau o enciclopedie
Exista oameni care n-au facut asta si totusi s-au descurcat ok.
[the end]
Moda sfaturilor despre “cum te faci filosof” e mai veche. Pe net au fost publicate sfaturile lui Teo Gugiu in revista studentilor de la filosofie (prima parte e aici, iar partea a doua e aici). Gramo a comentat si atunci pe un grup de discutii al studentilor si fostilor studenti din fil.unibuc (vezi aici).
Inainte de asta s-a jucat si Gramo “de-a sfaturile”, fara sa ajunga la un rezultat care sa i se para multumitor (cine vrea sa se amuze se poate uita, desigur, aici).
un editorial mai bun pe tema asta are umberto eco intr-un nr. din luna iulie a “business magazin”. se numeste “filozofie in budoarul dvs”. ma intreb daca silviu mihai l-o fi citit… 🙂
Da. Cand orice altceva esueaza, “Go meta!”. Poate ar fi mai oportun un articol, “Cum sa te desfaci filosof?” — bineinteles nu pentru mine ci pentru sufletele tinere si ratacite. 😉 Aia da provocare!
@licurici: o sa-l intreb pe silviu, desi in ultima vreme nu mai tinem legatura prea strans; acuma, in fine, nimeni nu poa’ sa citeasca tot ce apare;
@Gabriel M: cred ca am tinut bine minte, tu crezi ca Wittgenstein a reusit sa arate (intr-un mod suficient de convingator) in ce a scris in a doua parte a vietii ca filosofia nu e buna de nimic & stuff like that; eu cred ca W2 n-a aratat asta; mai vb 🙂