[textul e aici]
am inteles ca aristotel spune ca orice ai face, urmaresti un anumit bine; ciudat; ce fel de bine urmareste un om care ii da altuia, la suparare, cu briciu-n ochi? sa fi fost aristotel asa de fraier? sa nu fi stiut ca exista si oameni penali? cred ca stia; atunci, ce voia sa spuna?
cred ca voia sa spuna: cand iei o hotarare si apoi actionezi intr-un anumit fel, urmaresti intotdeauna un anumit scop; scopul e o chestie pe care o consideri tu buna;
si cum ramane cu ala cu briciu? daca e superbeat si nervos, atunci nu e ca si cand ar fi luat in mod constient o decizie si ar urmari un scop – deci ceea ce face el nu contrazice ce spune aristotel; altfel, un om poate sa fure sau sa ucida urmarind un anumit scop – sa obtina ceva bun pentru el; iar atunci i se aplica si lui ce spune mr. A.
aristotel mai vorbeste si despre scopuri care se subordoneaza altor scopuri; chestia asta am inteles-o, dar exemplul lui cu echitatia mi s-a parut ciudat; cum vede el pana la urma lucrurile. asa ca in schema asta?
sau un scop mai mic se poate subordona mai multor scopuri mai importante? after all, caii nu se folosesc doar in razboi; echitatia s-ar putea subordona, sa zicem, si agriculturii. Iar atunci schema ar arata asa:
dupa aia zice ca trebuie sa existe un scop ultim; de ce? de ce n-am putea sa mergem inainte la nesfarsit? sau sa ne invartim in cerc (vreau sa fac rost de bani pentru ca vreau sa-mi fac prieteni, vreau sa-mi fac prieteni ca sa ma distrez, vrea sa ma distrez ca sa ma simt misto, vreau sa ma simt misto ca sa fiu tare, vrea sa fiu tare ca sa fac bani 🙂
dar, in fine, sa zicem ca as fi de acord cu el – trebuie sa existe un scop ultim; chestia aia pe care o numeste el binele suprem; e acelasi pentru toti oamenii sau poate fi diferit pentru fiecare?
el zice ca e acelasi pentru toti, doar ca oamenii cred lucruri diferite; pai atunci de unde poti sti ca e acelasi pentru toti?
apoi, de ce ar fi mai important binele comunitatii decat binele meu? si unde te opresti? la cetate? la toata tara, la intreaga omenire? crestinii spun ca trebuie sa doresti binele tuturor oamenilor; e posibil asa ceva?
in fine, sa zicem ca e vorba de binele intregii comunitati din care fac parte; e mai simplu; tot nu stiu de ce ar trebui sa imi pese de vreo comunitate, dar trec peste asta;
aristotel zice ca stiinta care o sa imi arate care e binele ala si cum poate fi atins e politica; probabil intelegea altceva prin politica, habar n-am; oricum, nu e o chestie teoretica, ci una practica; deci cursul pe care-l tine el e ca un fel de training, nu e un curs teoretic?
probabil; probabil de aia spune ca aia care sunt cam varza – sunt impulsivi, nu se pot stapani, nu pot fi rationali s.a.m.d. n-are rost sa vina la curs; nu am inteles care sunt argumentele lui pt asta, dar e ok.
Sa spunem ca accept ca scopul nu este sa intelegm sau sa cunoastem teoretic binele general ci sa incercam sa actionam conform sau in vederea realizarii acestui bine. Daca accept asta, apar mai multe probleme:
Nu imi este prea clar cum anume trebuie sa actionez.
Cum poti actiona in vederea realizari unui bine general daca nu incerci sa-l intelegi, cunosti inainte? (poti face ceva practic fara o teorie? …in unele cazuri da in altele nu)
In momentul in care alegem sa actionam in vederea realizarii unui scop (in acest caz binele general) trebuie sa presupunem ca el sta in puterea noastra de intelegere si realizare etc. Daca eu nu inteleg ce presupune si cred ca binele general nu este ceva ce imi sta in putere…ce se intampla?
Ce s-ar intampla daca am gasi o stiinta sau o disciplina al carei scop nu se subordoneaza scopului politicii sau daca am presupune ca o astfel de stinta exista? 🙂
cred ca finalitatea eticii nicomahice e una practica; ceea ce nu inseamna ca nu e vb de o lucrare teoretica;
adica: sure, tre’ sa ai o teorie despre care e binele cel mai inalt, scopul ultim etc. dar apoi trebuie sa o si aplici; asa am inteles ca ar vedea alde aristotel lucrurile
ultimul paragraf nu-l inteleg prea bine; poti sa dai un exemplu sau sa spui mai multe, pls?
Pingback: Aristotel, Etica nicomahica - ce-a inteles Gramo (2) « Gramo’s World
am si eu de facut un refera cu tema Comenta?i textul ce-i apar?ine marelui filosof grec Aristotel, fondatorul logicii formale: „Gimnastica este ?tiin?a care studiaz? ce exerci?ii se potrivesc majorit??ii ?i care nu, fiind bune numai pentru preg?tirea atle?ilor. Este vreunul care s? se potriveasc? pentru to?i? Acestea sunt chestiunile pe care ?i le pune gimnastica” (Aristotel, Politica, C. VI (IV), cap. I, par. 1)
va rog dati-mi si mie o idee cat de mica unde as putea gasii ceva caut de inebunesc si nu pot gasii nimic iar de filozofat nu ma pricep catusi de putin
va multumesc
@razvan: sorry, nu inteleg ce vrei 🙁
sa fiu un pic mai explicir ceea ce am scis mai sus era exact enuntul referatului pe care trebuie sa il fac
am cautat pe net dar nu am gasit nimic legat cat de putin de textul respectiv
colegii de la master nu stiu nici ei de unde sa adune materialul respectiv
de aceea va rog daca puteti sa imi scrieti cateva randuri legate de ceea ce mi se cere as fiii foarte recunoscator
va multumesc
o zi buna
@razvan: nu vad nici o legatura intre postul meu (incercarea de a citi si a intelege ce spune aristotel in etica nicomahica) si mesajul tau; nu inteleg de ce imi scrii despre referatul pe care tre’ sa-l faci tu;
nu inteleg de ce trebuie sa “aduni materiale” daca ti se cere sa comentezi un text; adica: sa comentezi un text inseamna, pentru mine, sa incerci in primul rand sa il intelegi si sa spui in cuvintele tale ce ai inteles, iar apoi sa iti exprimi propria parere; nu e nici o filosofie 🙂
daca nu poti face asa ceva (sa intelegi un text si sa poti spune ce ai inteles in cuvintele tale) cred ca singurul lucru onest care iti ramane e sa renunti la studiile respective.
“De ce n-am putea sa mergem inainte la nesfarsit? sau sa ne invartim in cerc?”
De partea cu invartitul in cerc m-am intrebat si eu prima data cand am inv la scoala despre etica teleologica aplicata de Aristotel. Si ne-a rasp proful ca asta idee a scopului ultim ca fiind egal al cauzei finale este o speculatie . a..si chiar exista in filosofie daca stam sa ne gandim la Heraclit cu panta rhei unde nu exista scop ultim si cauza prima ci continua transformare. Aristotel e insa de parerea ca “ananke stenai”.
offtopic grav: apropo de omorat om brici si alte atrocitati..teoria lui Aristotel eu zic ca e superioara imperativului categoric kantian (etica deontologica). Aveam eu cateva intrebari (incercari de atac) si la imp categoric, nu stiu unde sa le postez.
Hai ca m=am apucat si eu serios de Etica icomahica (& in general de filosofie pt olimpiada) asa ca intentionez sa va comentez toate posturile si sa va bat la cap the worse way-you think you can stand it ? :-p (& astept feedback si critica constructiva de la voi)
legat de faza cu omu’ penal care baga briciul in ochii altora (brrr…sadic): el confunda binele cu placerea lui de moment: poate la penalitatea lui si la mintea lui tulburata e placerea lui sa-i bage aluia briciuu’ in ochi, dar asta nu conduce la un bine mai mare, pentru ca la un moment dat, mai incolo, o sa aiba consecinte nasoale: gen-o sa aiba remuscari, o sa-l bageaia la puscarie bla bla bla
de ce tre’ sa existe un scop ultim si nu poti sa te-nvarti in cerc? Pt ca daca te invarti in cerc practic n-o sa obti niciodata ce vrei si nici nu e de gandit ca l-ai putea obtine. Nici asa nu stii daca o sa atingi vreodata binele ala superm, nu-ti garanteaza nimeni, dar macar nu e imposibil de conceput logic faptul de a atinge scopul ala mare
de ce ar fi mai important binele comunitatii decat binele meu? si unde te opresti?
Pai e mai important pentru ca asa gandeau aia pe vremea aia: era in mentalitatea lor ideea ca intregul preexista partii, primeaza in fata ei si are mai mare importanta decat partea. Tot asa, societatea primeaza asupra individului. In ziua de azi chestia asta cam suna a totalitarism, dar tre’ s-o luam in contextul istoric si raportat la mentalitatile Greciei Antice, care sunt si ele explicabile prin anumite conditii de viatasi unde te opresti? eu cred ca Aristotel ar fi zis “la cetate”pentru ca aia era comunitatea cea mai apropiata de ei, chestia cu “intreaga omenire” a aparut de-abia ceva mai tarziu, la stoici, in perioada elenistica. Din cate stiu eu, grecii antici erau foarte atasati de cetate ca si comunitate, restul lumii nu-i prea interesa
So…ce ziceti de ce-am scris aici?