ok, am ajuns la o decizie radicala; pisica despre vorbeam (vezi aici si aici) nu va avea nici un nume.
sa terminam cu felul asta “colonialist” de a vedea lucrurile; pisica sta cu Gramo; e alegerea ei; Gramo nu e stapanul pisicii, iar pisica nu e proprietatea lui Gramo;
noi putem sa o poreclim cum vrem (putem sa o poreclim chiar Gramo, de pilda, pentru a spori confuzia privitoare la ce inseamna sa fii un gramo); dar nu o vom boteza; daca vrea sa isi aleaga singura un nume, treaba ei 🙂
pisica e o fiinta vie, posibil constienta; si e libera; noi o ajutam sa se descurce – after all, probabil ca oamenii au datoria sa le dea o mana de ajutor tuturor animalelor pe care le-au domesticit, nu intru in detalii acum;
pisica nu va avea nici un nume; gata, s-a decis; noi am primit un nume fara sa fi ales asta; dar putem sa ne schimbam numele, daca vrem; un animalutz de companie antrenat sa raspunda la un anumit nume nu mai are nici o libertate de alegere; gata, e limpede, ne-am hotarat; e ok. 🙂
Pingback: De ce, mai pisica? « Gramo’s World