Azi mi-am adus iar aminte de Hrabal si de pisicile lui si despre cum povesteste el (in Masinuta) ca il iubesc pisicile si ca e batran si nu mai are par in cap si are pielea zbarcita, dar pentru pisicute nu conteaza, ele il iubesc ca si cand el ar fi prima lor iubire si el le iubeste la fel.

Si despre cat e de fericit cu pisicile si apoi cum se ingrijoreaza ca vor face prea multi pui si se chinuie si nu mai poate sa doarma si e din ce in ce mai speriat si totul ia proportii apocaliptice, pana cand e gata sa isi piarda mintile.

Si mi s-a facut pofta sa revad filmele lui Menzel facute dupa texte ale lui Hrabal (Cutting it Short, Closely Watched Trains). Si animatiile lui Svankmajer. Si mi-am amintit ce frumos era la Praga, cum se canta jazz pe strada si ce misto era toata lumea.

p.s. sunt probleme cu reteaua, nu stiu ce o sa mai apuc sa postez azi…