Poate nu stiti, dar blogul asta e facut de fapt de Ramona. 🙂 Ea s-a ocupat de el la inceput – a facut contul pe wordpress.com, a inregistrat blogul pe Technorati s.a.m.d. Eu am copiat ultima chestie pe care o scrisesem pe Yahoo! 360° si in Gramo’s World. Asa a aparut primul post.
“Gramo”, ca pseudonim comun, exista deja.
In paranteza fie spus, mi s-a parut mereu stupid sa-i aud pe oameni ca ma asociaza doar pe mine cu Gramo. Poate exista cateva posturi pe care le-am scris doar eu, fara sa discut cu Ramona inainte sa le public. S-ar putea sa fie chiar si o suta. Sunt si posturi care ii apartin in intregime Ramonei. Sa zicem ca sunt tot o suta. Mai raman vreo 3200 la care am contribuit amandoi, in diferite proportii.
Pentru mine, Gramo’s World a fost la inceput un loc de joaca pentru doi indragostiti. Asta in primul rand. In al doilea, a fost un mijloc prin care doream sa ma revansez, intr-un fel, pentru faptul ca foloseam softuri Open Source si aveam acces gratuit la o multime de lucruri interesante pe net. Mi s-a parut ca trebuie sa dau ceva inapoi. Nu stiam ce, dar m-am gandit ca ar trebui sa fie ceva care sa-i stimuleze si pe alti oameni sa gandeasca pe cont propriu si sa fie creativi.
Cum s-a transformat terenul de joaca al unor indragostiti in jurnalul unui extraterestru? E o poveste lunga, iar daca n-o stiti deja, n-are rost sa va bat la cap cu ea.
Stiu oameni care s-au ocupat la un moment dat de un blog, dupa care au spus ceva de genul: “Aaaa, dar n-am luat niciodata in serios blogul ala. A fost un experiment, un test, o joaca, o tampenie etc. N-am nici o treaba cu bloggingul si cu bloggerii.”.
Eu n-as putea sa spun asa ceva. M-am ocupat impreuna cu Ramona de blogul asta timp de patru ani. Am luat in serios ceea ce am facut. Am invatat o multime de lucruri. Sunt blogger. Poate nu unul foarte bun. Un blogger amator, sa zicem. La fel, as putea spune ca sunt saxofonist amator. Sau ca sunt nudist. 🙂
Dar eu si Ramona nu suntem doar bloggeri. Fiecare dintre noi mai are o multime de alte atribute, roluri sociale, etichete s.a. Unele sunt destul de importante si presupun tot felul de obligatii.
Vrem, totusi, sa continuam sa ne ocupam de blogul asta o vreme. Gramo-the-alien a plecat, am ramas doar noi. Inca nu stim cum o sa continuam, dar probabil o sa gasim ceva.
G. S.
p.s.: 10x ca ati trecut pe aici, iar daca aveti vreo sugestie, let us know!
Îmi place mai mult ideea de Gramo=Gigi+Ramona decât Gramo=extraterestru. Welcome back 🙂
10x! 🙂 Eu ma gandeam ca am putea sa scriem separat – fiecare in numele lui. Si eventual sa mai invitam si alti oameni sa contribuie cu posturi.
Mie îmi sunteți dragi tare, indiferent de formula în care scrieți pe blog.
Și vă citesc încă de pe vremea când eraÈ›i indexaÈ›i pe prima pagina a wordpress-ului ca fiind blogul zilei în limba română, sau blogul cu cele mai multe accesări… sau cum se numea rubrica. Și eraÈ›i în top în fiecare zi…
Ați făcut lucruri minunate în acești ani, proiecte faine, ați scris unele chestii extraordinare și altele cu care mi-am prins urechile încercând să le înțeleg. 🙂
Nu È™tiu ce recomandări să vă fac… altele în afara faptului că nu trebuie să vă opriÈ›i din scris. Subiecte È™i inspiraÈ›ie sigur aveÈ›i cu carul! 😀
p.s. N-am apucat să-i urez drum bun lui Gramo extraterestrul, spre planeta lui/ei ! 😉
Welcome back, nice peopleeee…
Cu ocazia dezertarii extraterestrului, va dedic aceasta imagine 😀 http://img697.imageshack.us/img697/627/gramos.jpg
Mi-a placut mult perioada blogului in care scria Gramo extraterestrul, dar si un punct in spatiu poate mai explodeaza din cand in cand 🙂
Scrieti, oameni frumosi! Eu va multumesc ca postati si impartasiti!
mi s-ar crea un gol in constiinta mea internauta fara clipele amuzante, frumoase si de multe ori provocatoare de “Gramo” 🙂