“Imi place, de asemenea, sa-l intreb pe unul din multimea oamenilor in varsta:

Ai ajuns la capatul vietii, o suta de ani si mai bine apasa pe umerii tai. Hai, intoarce-te inapoi si fa-ti socoteala. Vezi cat timp ti-a mancat creditorul, cat iubita, cat regele, cat clientii. Gandeste-te cat timp ti-au luat certurile cu nevasta, pedepsirea sclavilor, de cate ori ai cutreierat orasul in lung si-n lat pentru felurile indatoriri mondene. Adauga bolile pe care ni le facem adeseori cu mana noastra, pune la socoteala si timpul folosit fara rost: o sa vezi ca ai mai putini ani decat numeri.

Adu-ti aminte de cate ori ai luat hotarari sigure, cate ceasuri din zi ai petrecut asa cum ti-ai dorit, vezi de cate ori ai putut sa dispui intr-adevar de tine insuti. Numara clipele cand chipul ti-a ramas nepasator si sufletul neinfricat, vezi care a fost opera ta intr-o existenta atat de indelungata. Mai aminteste-ti cati oameni ti-au irosit viata fara ca tu sa-ti fi dat seama de paguba. Socoteste cat timp ti-au smuls suferinta zadarnica, bucuria prosteasca, lacomia nesatioasa, conversatia lingusitoare si o sa vezi ce putin ti-a ramas din ceea ce-a fost al tau: o sa intelegi astfel ca mori inainte de vreme.

Care este asadar pricina? Va purtati intotdeauna ca si cum ati trai vesnic, fara sa va amintiti vreo clipa de slabiciunea voastra, fara sa va ganditi vreodata la timpul care a si trecut. Irositi vremea ca si cum ati fi stapanii unei comori nesfarsite, atunci cand, de fapt ziua pe care o dati altcuiva sau o consacrati unei indeletniciri oarecare este poate ultima din viata voastra. Va temeti intotdeauna, ca toti muritorii, dar ravniti cu patima sa obtineti totul, ca si cum ati trai vesnic!

O sa auzi pe multi spunand: “La cincizeci de ani ma retrag la odihna, la saizeci o sa scap de toate indatoririle”. Dar, la urma urmei, de ce esti asa de sigur ca o sa traiesti pana atunci? Cine iti va ingadui sa traiesti atat cat ai hotarat tu? Nu ti-e rusine sa-ti pastrezi pentru suflet ramasitele vietii si sa-ti consacri pentru cugetare numai acel timp cand nu vei mai fi bun de nimic altceva? Cat de tarziu este sa incepi sa traiesti atunci cand de fapt ar trebui sa te pregatesti de moarte! Ce nesocotinta sa uiti ca esti muritor si sa amani, pana la varsta de cincizeci sau saizeci de ani, hotararile sanatoase si apoi sa vrei sa incepi sa traiesti la o varsta la care numai putini ajung!”

(Seneca, De brevitate vitae, in Seneca, Scrieri filosofice alese, Editura Minerva, Bucuresti, 1981, pp. 44-45.)

p.s.: Textul in latina e aici, iar aici e o traducere in engleza.