Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (94)

Aristotel continua sa discute punctul de vedere potrivit caruia placerea ar fi cel mai mare bine. Dupa ce a prezentat (si a criticat) argumentele lui Eudoxos (tipul care sustinea ca placerea e binele suprem), i-a luat la rand si pe adversarii lui.

In primul rand, astia spuneau ca din faptul ca toate fiintele vii isi doresc un anumit lucru nu reiese ca lucrul respectiv e neaparat si bun. N-am inteles pe ce se sprijina Aristotel, dar mi-a fost clar ca el nu e de acord cu asta.

Iar apoi venea critica oponentilor la adresa argumentului a contrario. Data trecuta credeam ca si Aristotel e de acord cu critica asta, dar apoi mi-am dat seama ca nu e, fiindca pentru el chiar daca din (1) ‘A si B sunt opuse (intr-un sens).’ si (2) ‘A e un lucru rau.’ nu reiese neaparat ca ‘B e un lucru bun.’, placerea si durerea se opun “ca un rau fata de un bine.”

Iar acum trec la capitolul III. Aristotel demonteaza inca vreo cateva argumente ale oponentilor lui Eudoxos pentru a sustine in cele din urma, cu propriile lui argumente, ca Eudoxos n-are dreptate.

In mare, am inteles in ce constau toate obiectiile lui, atat cele pe care le aduce oponentilor lui Eudoxos cat si cele pe care i le aduce lui Eudoxos, si chiar as spune ca sunt de acord cu el, in mare.

De fapt, cand Aristotel ii critica pe altii imi e mai usor sa fiu de acord cu el. 🙂

Iata si ce am inteles:

a) Primul argument al oponentilor lui Eudoxos:

Placerea nu e o calitate.
Binele este o calitate.
——
Deci placerea nu este un bine.

Raspunsul lui Aristotel:
Binele nu este o calitate.
——
Fiindca:
Activitatile virtuoase si fericirea sunt bune.
Dar:
Activitatile virtuoase si fericirea nu sunt calitati.

b) Al doilea argument al oponentilor lui Eudoxos:
Binele este determinat
Placerea este nedeterminata, fiindca admite grade.
——
Deci placerea nu este un bine.

Primul raspuns al lui Aristotel:
Virtutile admit grade.
Virtutile sunt bune.
——
Deci ceva care admite grade poate fi bun.

Al doilea raspuns al lui Aristotel:
Doar placerile mixte sunt nedeterminate. Placerea pura, in schimb, e determinata. Prin urmare, ni s-a aratat doar ca placerile mixte nu sunt un bine, dar nu si ca placerea pura n-ar fi un bine.

Al treilea raspuns al lui Aristotel:
Ceva poate admite grade si totusi sa fie ceva determinat.
—–
De pilda:
Sanatatea admite grade, dar este totusi determinata.

c) Al treilea argument al oponentilor lui Eudoxos:
Binele este perfect.
Placerea este imperfecta, pentru ca placerea este miscare si devenire, iar miscarea si devenirea sunt imperfecte.
——
Deci:
Placerea nu este un bine.

Primul raspuns al lui Aristotel:
Placerea nu este miscare.
——–
Pentru ca:
Viteaza si incetineala sunt atributele oricarei miscari.
Dar placerea nu poate avea astfel de atribute (nu exista placeri rapide sau lente, desi putem ajunge sa simtim placerea mai repede sau mai incet).

Al doilea raspuns al lui Aristotel:
Placerea nu este o devenire.
———
Pentru ca:
In cazul oricarei deveniri (in sensul de generare sau distrugere) trebuie sa exista parti componente din care se naste un lucru, acelasi in care se descompune atunci cand e distrus.
Dar nu putem spune care sunt partile componente din care ia nastere placerea sau care ar aparea atunci cand ar disparea placerea (sau ar aparea neplacerea).

d) Al patrulea argument al oponentilor lui Eudoxos:
Placerea inseamna restabilirea starii naturale.
Restabilirea starii naturale nu este un bine.
———
Deci placerea nu este un bine.

Raspunsul lui Aristotel:
Placerea nu este restabilirea starii naturale.
———
Fiindca:
Daca ar fi, atunci intrucat restabilirea starii naturale are loc in corp, corpul ar trebui sa resimta placerea. Dar nu corpurile noastre simt placerea, ci noi simtim placerea. Prin urmare, placerea n-are cum sa fie restabilirea starii naturale.

Al doilea raspuns al lui Aristotel:
Restabilirea starii naturale pare sa fie inteleasa drept eliminarea unei suferinte (cum ar fi foamea, de pilda).
Dar exista placeri care nu apar ca urmare a eliminarii vreunei suferinte (de pilda cele produse de simtul mirosului sau de studiu).
Prin urmare:
——–
Placerea nu este restabilirea starii naturale.

e) Al cincilea argument al oponentilor lui Eudoxos:
Exista placeri pe care lumea le condamna (reprehensibile).
Ceea ce e condamnat de toata lumea nu poate fi ceva bun.
Deci:
——–
Placerea nu e ceva bun.

Raspunsul lui Aristotel:
“Placerile” reprobabile nu sunt cu adevarat placeri.
Pentru ca:
——–
Oamenii care se le considera placeri sunt tulburati de viciu, asa incat opinia lor (potrivit careia e vorba despre niste placeri) nu trebuie luata in considerare, asa cum nu trebuie luata in considerare opinia unor bolnavi.

Al doilea raspuns al lui Aristotel:
Chiar daca am accepta unele exemple ale oponentilor lui Eudoxos drept exemple de placeri, am putea spune ca exista mai multe specii de placere – cele izvorate din surse nobile si cele izvorate din surse nedemne. Vom putea, astfel, sustine in continuare ca placerile izvorate din surse nobile sunt ceva bun.

f) Primul argument al lui Aristotel impotriva ideii ca placerea se identifica cu binele:
Faptul ca distingem intre prieteni si lingusitori, considerandu-i buni doar pe primii, ne arata ca noi distingem intre bine si placere. Cele doua nu inseamna acelasi lucru.

g) Al doilea argument al lui Aristotel:
Daca placerea ar fi binele, iar placerile pe care le simtim copii ar fi cele mai mari si mai intense, tot n-am accepta sa ramanem copii toata viata, chiar daca n-am avea de suferit nici un fel de consecinte negative in acest caz. De aici reiese ca noi nu urmarim doar placerea, ci ceva mai mult. Intrucat e limpede ca noi urmarim binele, inseamna ca binele nu poate fi reductibil la placere.

h) Al treilea argument al lui Aristotel:
Exista lucruri pe care am dori sa le obtinem, si chiar ne-am lupta sa le obtinem, chiar daca nu ne-ar aduce nici o placere.
De pilda: Vederea, memoria, cunoasterea, virtutile. Desi in prezent toate acestea ne aduc si placeri, noi le-am alege chiar daca nu ne-ar produce nici o placere.

Ultimul argument dat de Aristotel mi se pare discutabil, dar nu vreau sa mai lungesc lucrurile acum.