In timp ce cititi aceasta povestire scurta, trebuie sa ascultati muzica din urmatorul clip:
Intr-o zi frumoasa de vara animalele s-au adunat in poienita si s-au intrebat: ”Cum putem sa-i salvam pe oameni? Sa ne uitam in ochii lor cu duiosie sau cu ura? Cum sa-i facem sa inteleaga cat de pretioasa le este viata? Cum sa le aratam ce frumos e universul? Daca noi am disparea, oamenii ne-ar simti lipsa? Daca ei ar disparea, noi ce am face?”
Iepurasul: Eu as putea sa-i transform pentru o zi in iepuri. N-ar fi ok? Ar invata sa ciuleasca urechile la fiecare adiere de vant, cand e calcata iarba sau cand se fac gauri in pamant pentru constructii uriase.
Leul: Hmmm, asta cu siguranta i-ar face mai tematori, dar oare si mai responsabili?
Vulturul: Eu i-as transforma in pasari rapitoare. Nu ar avea de ce sa se teama, decat de ei insisi sau de natura. Ar vedea cum arata totul de sus, ar vedea ce urate sunt constructiile lor, ar intelege mai multe asa. Si ar vedea cum e sa zbori.
Leul: Inclin sa cred ca le-ar sta mai bine pe pamant.
Oaia: Dar daca i-am transforma in oi? Doar isi spun ca sunt ca oile. Ar vedea ce frumoase sunt campiile, cat de greu e sa fii inchis intr-un tarc,…
Leul: Dar cum ramane cu responsabilitatea, cum ii invatam sa fie mai responsabili?
Bineinteles ca puteti continua povestirea, daca doriti. 🙂
a propos de valoarea vietii, parca treba asta e luata prea des for granted, aproape dogmatic. ce motive avem sa credem ca viata e atat de valoroasa dincolo de cele subiective? si ce inseamna ca e valoroasa, trebuie sa umplem toate planetele din tot universul cu miliarde de oameni? asta fara legatura directa cu postul asta, e o chestie la care m-am gandit in ultima vreme…