II

Se mai pun si probleme de felul urmator: trebuie sa acorzi totul si sa te supui in toate propriului tata sau, daca esti bolnav, trebuie sa te supui medicului, iar in cazul alegerii unui strateg trebuie sa votezi un expert in chestiuni militare? De asemenea, se pune intrebarea daca trebuie sa faci servicii cu precadere unui prieten sau unui om virtuos si daca mai degraba trebuie sa arati recunostinta fata de un binefacator decat sa faci daruri unui camarad, cand nu este posibil sa faci ambele lucruri in acelasi timp.

Nu este oare dificil sa stabilesti reguli precise pentru cazuri de acest fel? Ele comporta numeroase si variate deosebiri, in functie de importanta mai mare sau mai mica, de frumusetea sau necesitatea lor. Un lucru este insa neindoielnic, si anume ca nu trebuie sa acordam totul uneia si aceleiasi persoane. Si trebuie de regula sa dam intaietate obligatiei de a raspunde unei binefaceri in loc sa facem placere unui camarad, binefacerea primita fiind ca un imprumut de care trebuie sa ne achitam fata de cel ce ni l-a acordat mai degraba decat sa facem daruri unui camarad.

Dar poate ca nici aceste reguli nu se aplica in orice situatie. De pilda, cineva care a fost eliberat prin rascumparare din mainile talharilor trebuie sa-si rascumpere la randul lui eliberatorul, oricine ar fi el (sau, daca acesta nu a cazut prizonier, dar isi reclama recompensa la care are dreptul, trebuie sa-i plateasca), ori trebuie sa-si rascumpere, in primul rand propriul tata? Caci dupa cat se pare, unui tata trebuie sa-i acorzi intaietate chiar si fata de propria-ti persoana. Deci, dupa cum am spus, trebuie in general sa ne achitam mai intai datoriile; cand insa a face un dar este mai presus prin frumusete sau necesitate, este preferabil sa inclinam spre aceasta alternativa.

Uneori nici un este echitabil sa raspunzi serviciului primit, de pilda cand cineva face un bine cuiva pe care-l stie om de onoare, iar acesta din urma se vede obligat sa-l recompenseze, desi il considera necinstit. In asemenea cazuri, nici pe cel ce-ti acorda un imprumut nu esti obligat totdeauna sa-l imprumuti la randul tau; caci el, acordand imprumutul unui om onest, avea siguranta ca suma imprumutata i se va restitui, pe cand tu nu poti spera s-o recapeti de la un om necinstit. Daca persoana in cauza este realmente necinstita, pretentia de a i se raspunde cu un serviciu echivalent este inechitabila; dar si daca are doar reputatia de a fi astfel, fara sa fie cu adevarat, rezervele fata de ea nu pot parea absurde. Sa tinem seama, asa cum am spus-o de repetate ori, ca rationamentele ce au ca obiect pasiunile si actiunile morale comporta doar gradul de determinare corespunzator celui al obiectelor lor.

Faptul ca nu avem fata de toata lumea aceleasi indatoriri si ca nici propriului tata nu i se poate conceda totul, dupa cum nici lui Zeus nu i se aduc toate sacrificiile, este neindoielnic. Dar, pentru ca obligatiile fata de parinti, frati, camarazi sau binefacatori sunt diferite, fiecaruia dintre ei trebuie sa i se ofere ceea ce i se cuvine de drept si corespunde calitatii sale. Se poate observa, de altfel, ca asa se si procedeaza de obicei: la nunti, de exemplu, sunt invitate rudele (caci, facand parte din aceeasi familie, participa in comun si la actele ce o privesc); din acelasi motiv, se considera ca si la funaralii rudele trebuie sa fie prezente inaintea tuturor. Se considera, de asemenea, ca prima indatorire fata de parinti este aceea de a li se asigura subzistenta, pentru ca acest lucru li se datoreaza si pentru ca e mai nobil sa te ingrijesti de situatia celor ce ti-au dat viata decat de tine insuti. Parintilor li se datoreaza si respect, ca si zeilor, dar nu orice fel de respect: respectul datorat tatalui nu este acelasi cu respectul datorat mamei, nici cu cel datorat unui filosof sau unui strateg, ci tatalui i se cuvine respectul demn de un tata, dupa cum mamei i se cuvine cel demn de o mama. De asemenea, trebuie sa purtam oricarui batran respectul cuvenit varstei sale, ridicandu-ne in prezenta sa, oferindu-i locul de onoare la masa si asa mai departe. Fata de camarazi si de frati trebuie sa avem o comportare franca si sa ne bucuram impreuna cu ei de tot ce posedam. Membrilor familiei, ai tribului, concetatenilor si tuturor celorlalti trebuie sa ne straduim sa le acordam ceea ce li se cuvine de drept, facand distinctia intre ceea ce trebuie sa oferim fiecarui dintre ei dupa gradul lor de rudenie fata de noi, dupa virtutea sau utilitatea lor. Fara indoiala, o asemenea apreciere este mai usor de facut cand e vorba de persoane apartinand aceleiasi categorii, dar mai dificila cand e vorba de persoane de categorii diferite. Nu trebuie insa ca, din acest motiv, sa renuntam la ea, ci, in masura posibilului, este necesar sa constatam aceste deosebiri.