Aristotel spune: “cizmarul primeste in schimbul incaltamintei recompensa proportionala cu meritul sau”. Si totusi, cum masuram? De unde stim cat e meritul cizmarului? Si cum putem transforma meritul cizmarului intr-o suma de bani?

Si cum se face ca doi cizmari la fel de buni, muncind in timpuri diferite si in tari diferite, primesc sume de bani foarte diferite? Poate cineva sa spuna cati bani merita pentru o anumita munca fara sa stie care e cererea si oferta pe piata?

De ce crede Aristotel ca simpla existenta a banilor e suficienta pentru a putea masura meritele oamenilor in bani? Sau nu crede asta?

In orice caz, e ciudat ca domnul A. incepe prin a vorbi despre rasplata in bani, pentru a vorbi apoi despre iubire. In ce fel pot semana plangerile unui cizmar care n-a fost platit indeajuns cu plangerile unui indragostit caruia nu i se raspunde la fel?

Sigur, e vorba de cazurile in care persoanele nu cauta o prietenie inalta, ci urmaresc doar placerea sau interesul. In astfel de situatii indragostitii sunt ca la piata. Nu s-ar putea, insa, ca doar una dintre cele doua persoane sa urmareasca placerea sau un interes, iar cealalta sa caute o prietenie bazata pe virtute (in sensul lui Aristotel)?

Dar daca fiecare il iubeste pe celalalt pentru ca il apreciaza cu adevarat, asa cum este, si nu de dragul placerii sau al unui interes? Nu pot aparea nici un fel de plangeri? Poate ca e vorba de doi oameni care au feluri de a fi foarte diferite. Unul are o fire mai calda, mai exuberanta, mai extrovertita, iar celalalt e mai inchis in sine, mai putin comunicativ si mai rece (in aparenta). Primul se plange ca celalalt nu-i da suficiente dovezi de iubire (sau de prietenie). Dar la mijloc e doar de o nepotrivire de caracter.

Cum pot fi depasite astfel de situatii? Probabil ca Aristotel ar spune ca prin invatarea virtutii. Dar poate virtutea sa egalizeze caracterele? Oamenii cu firi diferite, daca ajung virtuosi, se vor purta toti in acelasi fel? Dar atunci, nu e ca si cand ar pierde ceva din individualitatea lor?

O sa trec insa mai departe. Aristotel vorbeste despre felul in care ar trebui sa fie recompensate serviciile. In mare, ideea lui e ca valoarea serviciilor care nu sunt facute in mod dezinteresat trebuie sa fie stabilita de cel care le primeste, nu de cel care le face. Pe ce se bazeaza? Nu stiu. Impresia mea a fost ca se bazeaza pe obiceiurile celor din vremea lui.

“Ar trebui sa facem asa fiindca asa obisnuim sa facem” – asta nu e un argument prea grozav. In cazul in care nu e vorba de un serviciu, ci de un obiect, ceea ce spune el mi se pare chiar ciudat. Cel care cumpara obiectul trebuie sa fixeze pretul, dar la valoarea pe care i-o atribuie lucrului inainte de a-l avea si a-l folosi.

Dar in cazul asta pretul exprima de fapt doar dorinta mea de a avea lucrul respectiv. In functie de cat de tare mi-l doresc o sa fiu dispus(a) sa dau mai multi bani pentru el. Asta n-are insa nici o legatura cu valoarea reala a lucrului.

Pentru a stabili valoarea reala ar fi mai bine sa stiu cum functioneaza si alte chestii de genul asta. Or, cel care il vinde stie mult mai multe despre toate astea decat mine. Daca e onest, el ar putea fixa un pret mult mai adecvat pentru lucrul respectiv.

Si la fel par sa stea lucrurile si cu serviciile. Cei care le ofera stiu mult mai bine ce anume ofera si cat ar putea valora ceea ce ofera.

Cum poate fi recompensat cizmarul proportional cu meritul sau (presupunand ca s-ar putea face asta), daca pretul pentru ghetele facute de el il stabileste un om care habar n-are cum se fac ghetele, cat costa materialele folosite, cat efort a fost depus, pentru cat timp s-a muncit s.a.m.d.?

Si de ce doar doar invatatura filosofica nu poate fi evaluata material? Fiindca Aristotel e filosof? 🙂

Tot in capitolul asta e vorba si despre serviciile dezinteresate. N-am inteles ce spune Aristotel. De fapt, partea pe care n-am inteles-o e asta: “recompensa trebuie sa aiba ca masura alegerea deliberata a celui ce face binele”. Problema mea e totusi asta: trebuie sa fie recompensate si serviciile dezinteresate sau nu?

Nu stiu ce sa raspund la intrebarea asta. Poate ma ajutati si voi. In orice caz, cam astea sunt lucrurile la care m-am gandit dupa ce am citit capitolul I.