[capitolul despre care vorbesc e aici]

Ok, capitolul asta m-a enervat. Din mai multe motive. Primul este ca ma asteptam ca Aristotel sa vorbeasca despre cum ar trebui sa ne purtam in cadrul prieteniilor dintre rude si al prieteniilor dintre oameni care nu sunt rude. Iar el revine la prieteniile bazate pe interes, placere si virtute (cu raporturi de egalitate sau nu).

Al doilea motiv e ca Aristotel pare sa amestece lucrurile. Uneori parca vorbeste despre cum ar trebui sa ne purtam, iar alteori povesteste, pur si simplu, cum stau lucrurile.

In primul rand, observa ca problemele cele mai mari apar in prieteniile bazate pe interes. Mie mi se pare ca problemele cele mai mari apar in relatiile dintre indragostiti. Acolo apar cele mai multe reprosuri, din cate am vazut eu. Si e greu de crezut ca toti indragostitii stau impreuna doar din interes. Dar o sa trec peste asta.

Apoi Aristotel spune ca prieteniile bazate pe interes pot fi morale sau legale. Eu as spune ca e vorba de situatii in care regulile nu sunt explicite (v. amicul care iti face un favor asteptandu-se sa fie recompensat) si situatii in care regulile sunt explicite (sa zicem ca ma inteleg cu un om sa ma invete sa cant la un instrument muzical si sa-i platesc lectiile). Dar in ultimul caz nu stiu daca mai poate fi vorba de prietenie.

Anyways, dupa aceea incepe sa spuna cum ar trebui sa ne purtam. Iar ideea pare sa fie asta. Inainte sa accept un serviciu de la cineva, trebuie sa ma lamuresc despre ce e vorba si sa tin cont de faptul ca imi creez o obligatie fata de cealalta persoana si o sa trebuiasca sa ma achit de ea. Contextul e cel al prieteniilor bazate pe interes, dar oare stau la fel lucrurile si in alte cazuri?

Mai trebuie sa returnez serviciile facute si daca mi-au fost facute de un prieten bun, apropiat? Nu imi clar, din ceea ce spune Aristotel, daca el crede ca da, dar eu cred ca da. Bine, sunt si cazuri speciale: cineva tine mult la mine si imi ia un cadou; trebuie sa-i fac si eu dupa aceea un cadou de aceeasi valoare? N-ar fi aiurea sa gandesc asa? Sau daca e vorba de placere. Oamenii apropiati care fac si sex trebuie sa-si produca reciproc un numar egal de orgasme?

Revenind la prietenia bazata pe interes si returnarea serviciilor facute, Aristotel pune o intrebare interesanta cu privire la evaluarea serviciului facut: Ce valoare trebuie returnata, valoarea pentru beneficiar sau valoarea pentru amicul care face serviciul? Raspunsul lui este ca trebuie sa ne uitam la valoarea pentru beneficiar. Dar problemele cele mai mari apar exact in cazurile in care cel care face serviciul nu face un mare efort, dar cel caruia i se face serviciul respectiv avea mare nevoie de chestia aia.

De pilda, sa zicem ca am nevoie de bani pentru o chestie superimportanta (un medicament pentru copil, gen) si imi imprumuta o cunostinta extrem de bogata banii aia. Pentru mine, banii aia sunt foarte valorosi – viata copilului meu depinde de ei. Pentru persoana care imi imprumuta banii, sunt o nimica toata (cum ar fi 100 roni pentru un om care are cateva miliarde de dolari).

In cazul asta, daca ma iau dupa Aristotel, poate n-ar trebui sa accept banii respectivi, pur si simplu, fiindca nu stiu cum as putea sa-i dau miliardarului respectiv o chestie care sa valoreze la fel de mult pentru el pe cat a valorat suta aia de roni pentru mine.

In orice caz, e weird cum toate problemele dispar, dupa Aristotel, atunci cand vine vorba despre prietenia bazata pe virtute. Oamenii virtuosi nu-si mai fac nici un fel de reprosuri, cand isi fac servicii si le returneaza fara probleme, sau fac unele servicii fara sa astepte nimic in schimb s.a.m.d. Totul devine ok ca prin miracol.

Nu spun ca n-ar fi bine sa fie asa. Dar atunci inseamna ca prietenia bazata pe virtute e un fel de prietenie ideala, iar oamenii reali nu ajung niciodata la asa ceva, oricat s-ar stradui. 🙁