“Interviul cu un om politic ar trebui sa aiba un anume relief: fie ca e solicitat de omul politic, care vrea sa foloseasca ziarul drept un vehicul – iar ziarul este cel care apreciaza daca ii acorda spatiu -, fie ca e solicitat de ziar, cu dorinta de a aprofunda o anume pozitie a omului politic.

Un interviu serios cere mult timp si persoana intervievata (cum se intampla in aproape toata lumea) trebuie sa-si revada declaratiile, pentru a se evita eventuale rastalmaciri si dezmintiri.

Astazi cotidienele publica vreo zece interviuri pe zi, la botul calului, in care intervievatul spune ceea ce le-a mai spus si altor ziare, dar, pentru a inabusi concurenta, e nevoie ca interviul acelui ziar sa fie mai savuros decat cel aparut altundeva. Prin urmare, jocul consta in a-i smulge politicianului o declaratie partiala care, premeditat subliniata, va duce la declansarea scandalului.

Si atunci omul politic, iesind tot in arena a doua zi ca sa dezminta ceea ce declarase cu o zi inainte, este oare o victima a presei?

Ar trebui atunci sa-l intrebam: “Dar de ce accepti in loc sa adopti tehnica sigura a lui no comment?”.

[…]

Jurnalistii acreditati la parlament afirma ca ori de cate ori o declaratie este urmata de o dezmintire virulenta, politicianul a facut intr-adevar acea declaratie ambigua, anume cu intentia ca ziarul sa o publice si a doua zi sa dea o dezmintire, intre timp fiind lansat un ballon d’essai si strecurata o insinuare sau o amenintare cu tinta precisa.

Incat s-ar cuveni sa fie intrebat si cronicarul de la parlament, victima a politicianului viclean: “De ce-i faci jocul, de ce nu-i ceri sa controleze si sa semneze de confirmare pentru ce e pus intre ghilimele?”.

Raspunsul este simplu. In acest joc fiecare are ceva de castigat si nimic de pierdut. In masura in care jocul devine vertiginos, declaratiile vin una dupa alta zilnic, cititorul le pierde din vedere si uita ce s-a spus. Ziarul, in schimb, iese tare cu stirea, iar politicianul obtine avantajul pe care si l-a propus. Este un pactum sceleri, in dauna cititorului si a cetateanului.

[…]

Pentru a face interviul tot mai apetisant, s-a ajuns, asa cum spuneam, la schimbarea radicala a limbajului politic, care preluand formula dezbaterii si bascaliei televizate, nu mai e rezervat, ci pitoresc si direct.

[…] Politicianul […] vorbeste pe intelesul celor multi, dar adesea necontrolat. Nu mai e nevoie sa spunem ca acest lucru pentru ziare […] e mana cereasca. Fie-mi iertata comparatia ireverentioasa, dar se stie cum functioneaza mecanismul psihologic in birtul satului: daca un individ a baut mai mult si face o prima afirmatie mai sloboda, intreg auditoriul se va stradui sa-i dea ghes si sa-l faca sa depaseasca orice limita.

Iata dinamica provocarii ce se instaureaza in talk-show, aceeasi care apare in relatia dintre ziarist si politician. Jumatate din fenomenele pe care astazi le definim drept “inveninare a luptei politice” provin din aceasta dinamica scapata de sub control.

Sigur, am spus ca, in vartejul informatiilor, cititorul uita declaratia cu pricina; dar ceea ce ajunge sa sedimenteze conduita este tonul dezbaterii, convingerea ca totul e ingaduit.”

Randurile de mai sus fac parte dintr-o prezentare tinuta de Umberto Eco in fata unor membri ai Senatului si a conducatorilor celor mai importante cotidiene din Italia. Au fost publicate in 1995 (de catre Senat). Dupa zece ani au aparut in limba romana (Umberto Eco, Cinci scrieri morale, Humanitas, Bucuresti, 2005; fragmentele de mai sus apar la pp. 66-69 si reprezinta mai putin de 10% din textul intregii conferinte si in jur de 2% din textul intregii carti).

E valabil ceea ce spune Eco si pentru Romania? Probabil ca da. Mie mi s-a parut interesant, cand le-am citit, sa aflu ca si in Italia lucrurile stateau (in anii ’90, cel putin) la fel ca aici. Cu o diferenta semnificativa. Jurnalistilor si politicienilor romani nu le-a spus nimeni in fata ceea ce le-a spus Eco jurnalistilor si politicienilor italieni.

Dar sa-l lasam pe Eco. In afara de ce spune el, ce lucruri vi se par nashpa in relatia dintre ziaristi si politicieni? Cum ar trebui sa se poarte unii si alti pentru ca relatia asta sa functioneze ok? Ce parere aveti?