Azi o sa ma intorc acasa. Imi pare tare rau. Aici m-am simtit asa de bine! N-am ajuns in vestita Vama Veche, am ramas in 2 Mai. E pasnic, seara chiar te simti ca intr-un sat. Latra un pic cateii, oamenii se duc la culcare.

Nu-mi vine sa scriu decat prostioare din astea. Ma gandesc ca poate exista cineva care prefera sa citeasca asa ceva, macar uneori, in loc sa afle stiri cu tot felul de orori sau barfe mondene.

Deci: soare, apa, nisip, copii, iarba uscata care te zgarie usor pe picioare, vrabiute care si-au facut cuib chiar langa camera mea si imi trec razant pe deasupra capului fara sa ma streseze, racoare placuta, zambete pe fetele oamenilor din jur, miros de alge, corturi mici, vesel colorate, salata de icre cu ceapa, facuta in casa, paine prajita, ciripit de pasari, praf (un pic), muzica din alte vremuri, oameni frumosi, bronzati din cap pana in picioare, barci de pescari, bere cu limonada, cantece de cocosi, tarsait de picioare printre scoici, pietre cu gaurele, pui de urechelnita maronii si prietenosi, ciorba de legume, tipete de bebelusi, picoteli de dupa-amiaza, absint, pisoi, batoane cu lapte, magazine in care poti intra doar de curiozitate, fara sa simti obligatia sa cumperi ceva, muzica populara (care nu se aude tare) de la o nunta din apropiere, o turla de moschee, vant care-ti ridica fusta (dar nu atat de mult incat sa se observe ca nu porti lenjerie intima), sandale care nu te rod, rasete de veselie, valuri, liniste, mare.

Si asa mai departe. Astazi, cum spuneam, o sa ma intorc acasa.