Tineti minte ca vorbeam mai demult despre conceptual art, nu? Daca vreti sa intelegeti mai multe despre ce a avut parintele artei conceptuale, Marcel Duchamp, in cap, atunci site-ul asta “e un trebuie” (click pe imagine):
p.s. A, si daca aveti timp si chef, puteti sa va intoarceti dupa aia aici sa discutam. 🙂
am vazut o expozitie de-a lui (asa se zice?) in frankfurt, la muzeul de arta moderna:) ( http://www.mmk-frankfurt.de/# )
da nu le am cu discutatu, nici cu intelesu, doar cu uitatu:)
a reaparut butonul de submit!:>
o fosta colega de facultate si prietena si-a scris lucrarea de diploma cu titlul ‘The American Dada City’, in care a vorbit si despre Duchamp. pt cei interesati de subiect, uite un link catre textele publicate de ea pe pagina proprie: http://nocturnis.50webs.com/dadacity.htm
Site-ul e foarte interesant. Multumesc frumos pentru link.
Banuiesc ca ideea lui Duchamp (mai ales in ready-made-urile lui) e ca arta e preponderent o stare de spirit – o eticheta pe care o punem unui anumit aranjament dupa ce, vazand ca nu putem deschide conserve cu el, decidem ca merita sa vorbim despre el si sa-i dam anumite interpretari. Se subliniaza, cred, ideea ca arta e un act de constiinta, care spune ceva de genul: “asta e ceva inedit, care imi alimenteaza imaginatia – sa ii spunem arta”.
Exista, din cate tin minte si un citat care sprijina interpretarea mea si, din cate tin minte, se poate gasi pe Wikipedia la pagina consacrata lui Duchamp. Iata-l:
“The creative act is not performed by the artist alone; the spectator brings the work in contact with the external world by deciphering and interpreting its inner qualifications and thus adds his contribution to the creative act.”
Putem fi sau nu de acord cu aceasta idee. Personal, o sustin intru totul si o formulez astfel: arta ia nastere numai (accentuez) odata cu actul critic, prin interpretare si conferire de sens. De aici reiese ca arta se naste nu neaparat ca o idee in mintea creatorului, ci ca o idee in mintea criticului; modul in care spunem ca cineva ‘creeaza’ o opera de arta e pur conjunctural si nu e valabil decat in masura in care creatorul e capabil sa fie criticul propriei creatii. Numai atunci el creeaza in adevaratul sens. Pana atunci el este doar un simplu artizan. Criticul creeaza arta cu adevarat, atunci cand modeleaza opera cu instrumentul gandirii sale.
Indraznesc sa spun ca exact aceasta idee este evocata de catre ready-made-urile lui Duchamp. Sunt ready-made, adica sunt obiecte manufacturate si le luam ca atare – apoi le transformam in arta. Constiinta creatorului nu mai este importanta in ceea ce priveste forma, marimea, proportiile operei, fiindca aceasta exista deja, a fost creeata. Existenta ei ii precede esenta (intr-un anumit sens). Singurul lucru pe care il face artistul este sa puna obiectul intr-un context nou, pentru a permite imaginatiei observatorului sa il vada intr-o lumina noua.
totusi, in citatul pe care il dai nu e vorba de criticul care, interpretand, transforma opera de arta in arta.
we vorba, dupa cum inteleg eu, de spectatorul care, interactionand cu arta, isi lasa amprenta asupra ei. despre faptul ca spectatorul, privitorul, participa la actul de creatie.
Pai criticul nu e altceva decat un spectator mai interesat si (de obicei) mai informat. In masura in care se straduieste sa inteleaga opera, orice spectator devine critic (cel putin eu asa vad treaba). Si in masura in care se straduieste sa interpreteze opera, orice critic participa la actul ei de creatie.
La urma urmei, omul e masura tuturor lucrurilor. Sau, ma rog, a majoritatii lor.
Iata un gand: daca o maimuta ar canta la pian si, ascultand-o, am simti o senzatie asemanatoare celei pe care o obtii ascultand Bach sau Mozart, am putea spune ca maimuta a creat (sau creeaza) o opera de arta ?
noua ne-a placut site-ul ala fiindca acolo poti sa vezi ca Duchamp chiar a avut o gramada de chestii in spate (inclusiv o conceptie despre arta), n-a fost doar un individ care a luat un pisoar si l-a pus intr-o expozitie 🙂
a, da, asta clar.
adica, ok, pisoar. dar are bonus: gandul din spatele lui. 😀
Nu sunt un mare fan al lui Duchamp si ma intreb de ce. Oare fiindca cere atat de mult de la mine, ca privitor ?