E imoral sa iti exprimi sentimentele fata de o persoana necunoscuta sau cu care nu ai nici o relatie de prietenie? Gramo nu stie ce sa zica. In orice caz, atunci cand iti exprimi sentimentele ii pui celeilalte persoane pe umeri o sarcina dificila – aceea de a reactiona intr-un fel, chiar si printr-un refuz.

Daca o persoana necunoscuta ma opreste pe strada si imi propune sa mergem la film impreuna (sau sa facem sex), ma obliga, intr-un fel sa-i raspund. Dar de ce as avea obligatia sa ii raspund? N-as putea sa ma fac ca n-am auzit? Ar fi o reactie nepoliticoasa, dar nu imorala.

La fel, sa obligi pe cineva necunoscut sa interactioneze cu tine dincolo de anumite limite (cat e ceasul, unde e strada X), sa iti vorbeasca, sa iti scrie, sa iti raspunda la o declaratie de dragoste, e o chestie nepoliticoasa. S-ar putea sa nu fie imorala, dar poate ar fi mai bine sa te abtii de la asa ceva.

Ce se intampla daca singura relatie pe care o ai cu altcineva tine de statutul de prof si cel de student? Well, gestul de a-i trimite o scrisoare de dragoste unui student din pozitia de profesor, pe langa ca e nepoliticos, se ciocneste si de niste norme deontologice ale meseriei tale.

Nu le interzis profilor si studentilor sa se imprieteneasca si sa interactioneze si in alte contexte, in afara celui universitar, desigur. Nu le e interzis nici sa se indragosteasca unii de altii, dar una e sa te indragostesti si alta e sa-ti exprimi sentimentele.

Iti poti exprima sentimentele fata de cineva cunoscut, apropiat, cu care ai alte relatii decat cele dintre profesori si studenti, in contextul in care rolurile de prof si student, daca au existat vreodata, au disparut. Exista o cale, destul de intortocheata, prin care doi oameni care s-au cunoscut in postura de profesor si student pot ajunge impreuna.

Eventual asta se intampla dupa ce sunt prieteni buni, dupa ce nu mai au treaba unul cu celalalt ca prof si student, eventual dupa ce studentul (sau studenta) a terminat facultatea.

Altfel, cum spuneam, s-ar putea sa nu fie ok sa-i trimiti scrisori de dragoste unui student sau unei studente. Dar hai sa presupunem ca e ok. Nu iti complici foarte mult existenta cu asa ceva? Scrisoarea ta de dragoste, chiar daca a fost sincera si nevinovata, poate ajunge foarte usor obiectul batjocurii studentilor. Statul tau de prof poate fi afectat.

Ti s-ar putea spune, de pilda: “Pai cum dom’ profesor, daca nu va e rusine de ceea ce simtiti, ar trebui sa va puteti exprima sentimente si public si sa nu va suparati daca ele sunt facute publice, iar daca va este rusine, de ce ati mai scris?”

Gramo, care e destul de solidar cu profesorii, crede ca ar fi mai bine pentru ei daca nu le-ar trimite scrisori de dragoste studentilor, mai ales atunci cand nu se cunosc cu ei decat din relatia profesor – student. Dar, sigur, fiecare face cum vrea.

In ce priveste scrisoarea pe care am publicat-o pe blogul lui Gramo, ea a fost trimisa dupa ce era deja limpede ca adresantul nu doreste sa se implice intr-o relatie romantica cu expeditorul. Iar Gramo crede ca se poate raspunde unei incercari insistente de a initia o conversatie privata printr-un refuz si prin readucerea mesajului privat intr-un context public.

Raspunsul lui Gramo-sis la scrisoarea respectiva este public: “Domnule profesor, m-ati pus intr-o postura inconfortabila prin scrisoarea pe care mi-ati trimis-o. V-as ruga sa nu imi mai trimiteti alte scrisori pe viitor. Va multumesc pentru intelegere!”

Iar Gramo doreste sa-l asigure pe profesorul lui Gramo-sis de faptul ca nu va face nimic prin care sa ii afecteze negativ prestigiul sau cariera. Textul publicat pe blog era in attachmentul unei scrisori din care am inteles ca nu tineti neaparat ca textul respectiv sa ramana privat, ba chiar ca va asteptati sa nu ramana. Cititorii nostri nu stiu la ce facultate invata Gramo-sis, iar identitatea dumneavoastra nu va fi facuta publica niciodata.