[by request from Doru]
Am ales aceeasi amintire. Gramo nu se spliteaza de obicei, dar acum fiecare a scris separat, fara sa se uite la ce scrie celalalt. Asa ca puteti sa va uitati la amintirea asta a lui Gramo din doua perspective diferite.
Gramo-girl:
Nu stiu cum s-a ajuns aici. Nu imi mai amintesc de ce ne-am intalnit si cine a avut initiativa aceste intalniri, cred ca Gramo-boy, dar nu stiu detaliile.
[Blank]
Suntem in gradina botanica. Ploua torential. E o ploaie de vara. Alergam. Ne adapostim pe langa o cladire veche care seamana cu o buda publica de pe vremuri (poate asta si era). Pentru ca ploaia continua am inceput sa ne jucam cu niste bete. Le aruncam la tinta apoi am incercat sa le aruncam cat mai departe. Cine pierdea primea o pedeapsa. Am pierdut eu si drept pedeapsa trebuia sa mimez ca fac dragoste cu un copac. Nu mai facusem asta.
[Blank]
Alergam din nou. De data asta spre casa. Ploua cu soare. Toate hainele se lipesc de mine, parca sunt la un concurs de tricouri ude. Gramo-boy pare sa nu observe. Cand am ajuns la el, mi-a uscat hainele la microunde.
[Blank]
Ascultam muzica si vorbim despre cum e sa te indragostesti de cineva mai fain decat tine. In timpul acesta ma gandeam ca e un tip misto, amuzant, gay…Ar fi ok sa fim prieteni.
[Blank]
In troleu spre casa mea de la acea vreme zambesc mult si ma gandesc ca as vrea sa descopar secretul relatiilor umane. De ce de la un punct incolo nu mai iubim?
[Blank]
Acasa, desi erau mai multi oameni, m-am simtit singura.
[End]
Gramo-boy:
Amintirile mai vechi sunt mai greu de accesat. Am pescuit una de acum 2 ani (cam pe vremea asta). Vorbeam pe mess cu Ramona, nu eram inca impreuna. Pentru mine venise vacanta, ea lucra la o firma americaneasca. Mi-am luat inima in dinti si am intrebat-o daca are chef sa iasa in parc, a zis ca da.
Ne-am intalnit si am mers in gradina botanica. Ne-am plimbat un pic, nu mai stiu ce spuneam. Eram superindragostit (ca si acum, dar atunci nu credeam ca o sa fim vreodata impreuna). A inceput sa ploua, am fugit sa ne ascundem sub acoperisul unei cladiri parasite.
Am inventat un joc cu niste bete. Aruncam un “martor” si dupa aia fiecare trebuie sa-si arunce batul cat mai aproape de el. Tineam scorul. Eram uzi, ei i se lipise tricoul de piele, era insuportabil de frumoasa. Am castigat, aveam dreptul la o porunca.
N-a fost o porunca, a fost mai mult o propunere. Un alt joc. “Prefa-te ca te-ai indragostit de un copac!” As fi preferat sa spun “Prefa-te ca te-ai indragostit de mine”, dar nu puteam.
S-a oprit ploaia, am venit acasa la mine. I-am oferit un tricou provizoriu, cat timp s-a uscat al ei. Nu, nu mi-am permis sa trag cu ochiul cand se schimba. Am mai vorbit. Apoi am condus-o. M-am intors acasa si am plans, fiindca totul mi se parea foarte trist.
In particular, mi se parea foarte trist ca n-o sa fim niciodata impreuna. As fi dat orice pentru asta, dar nu voiam sa risc sa nu mai fim prieteni. In fine,…
Related posts:
Cum s-au cunoscut cei doi?
Stenogramele lui Gramo
Poem de dragoste cu soareci si altele
ce frumos, ce frumos! si asta imi aduce aminte de o ploaie de vara…chiar asa, ploaia de vara ca liant…de gandit( eu)
ei poftim, imi fac note to self pe blogul oamenilor!
super 🙂
Nu ma mai satur sa va aud povestind cum ati ajuns sa fiti impreuna. Si acum va vad la Motoare, in tricourile rosii, alea de la Street Delivery, povestindu-mi cum s-a intamplat.
Love you, guys!
super frumos!
:X
ohhhhh!! emotionant si tareee frumos 🙂 ii fac forward si sotului meu linkul, dar la noi au trecut uhuhu vreo 8 ani de cand ne cunoastem (yep am fost bf si gf inca din liceu) si 5 de cand suntem casatoriti :)) va doresc sa ramaneti cel putin la fel de indragostiti – apropo aceste scurte intamplari ar merita sa fie stranse intr-un ebook, pe cand creste ridichiuta sa citeasca si el nazdravaniile parintilor 😉
misto povestea, eu il cunosc ceva mai bine pe gramo-boy si cred ca gandim asemanator in legatura cu relatiile si sentimentele, probabil si d-asta sunt mai dispus sa ma identific si sa iau povestea asa cum ati trait-o. azi am mers in 123 pe o bancheta vis a vis de un cuplu baiat-fata de vreo 18 ani, amandoi maruntei genul barbatulul-copil si fetita-femeie, el blond si ea bruneta. Eram cam high si foarte emotional, dar si ei erau atat de dragutzi si de proaspeti ca nu ma puteam uita in alta parte. Se harjoneau, se mangaiau, radeau etc. Stiti genul de situatie in care e foarte usor sa te indragostesti de doi oameni si de relatia dintre ei, indiferent cati ani ai tu, ce sex, ce preferinte etc. Cred ca daca nu coborau si mai stateau putin incepeam sa plang.
Eu numarandu-ma printre cei care nu pot sau nu vor sa joace dupa regulile hetero, monogame, romantice etc. vad mai ciudat povestile astea pentru ca mi-e imposibil sa nu ma gandesc ca tot sistemul care va ajuta pana la urma pe voi sa aveti relatii misto pune bete in roate celorlalti. Normal ca nici pentru voi nu era deloc de la sine inteles ca e posibil sa va iubiti reciproc si sa fiti impreuna si asta se vede misto in ce ati scris, dar nu e doar noroc si disponibilitatea voastra, e o intreaga masinarie care cam interzice altora sa faca lucrurile altfel. nu stiu ce incerc sa zic.. cred ca, chiar daca ma indenfitic cu voi si nu prea am ce sa reprosez, imi pare rau ca nici voi n-ati reusit sa gasiti dragoste decat in formula asta, ca si cum asta ar fi pe bune singura care exista.. sper ca nu par foarte resentimentar.
Ce super-tare si scumpic! Ma bucur mult pt voik va aveti unul pe altul!!!!
Antinous, te inteleg perfect…
Pingback: Tag cu con?inut « Lead me to the rock that is higher than I
antinous+eXtatic=love
deci, se poate
Pingback: Reruns (25) - Amintirea unei amintiri at Gramo`s World