[textul e aici]

Prima afirmatie curioasa pe care o face Aristotel este aceea ca prietenia este o virtute (sau e cel putin inseparabila de virtute). Am avut mai multe probleme cu ideea asta. In primul rand, daca fericirea e o “activitate a sufletului in acord cu virtutile”, ar parea sa reiasa de aici ca nu poti fi fericit fara sa ai prieteni.

Sigur, nu vorbim despre fericire ca sentiment, ci ca un soi de implinire a umanitatii din noi. Dar tot e ciudat. Nu te poti implini ca om fara sa ai prieteni? De ce?

Fiindca observam ca oamenii sunt inclinati sa lege prietenii? Si ce daca? Oamenii pot avea tot felul de inclinatii (de pilda, pot fi inclinati sa consume dulciuri), dar asta nu inseamna ca fara sa faca lucrurile pe care sunt inclinati sa le faca nu s-ar implini ca oameni.

De ce spune Aristotel ca prietenia este un sentiment necesar? Nu poti sa traiesti fara prieteni? Si in plus, e prietenia un sentiment?

Peste ideea ca prietenia mentine unitatea cetatilor am trecut mai repede. In zilele noastre, se poate intampla ca oamenii care locuiesc intr-un oras mare (in Bucuresti, de pilda) sa nu se mai raporteze unii la altii nici macar cu bunavointa. Si cu toate astea orasul nu dispare.

Am avut insa cateva probleme cu discutia despre “doar oamenii asemanatori pot fi prieteni” vs. “contrariile se atrag”. Potrivit primului punct de vedere, prietenia presupune o afinitate intre prieteni. Dar despre ce afinitate e vorba? In ce privinte trebuie sa semene doi oameni pentru a fi prieteni?

La fel, despre ce opozitie se vorbeste in cazul celui de-al doilea punct de vedere? Aristotel spune ca despre “caractere si pasiuni”, dar in ce fel se pot opune caracterele?

Poate lucrurile astea se vor lamuri mai tarziu, totusi.

Iar dintre intrebarile anuntate de Aristotel spre sfarsitul capitolului, prima mi s-a parut si ea un pic ciudata: Pot si oamenii care nu sunt virtuosi, ci viciosi, sa aiba prieteni?

Daca luam de buna afirmatia de la inceputul capitolului (prietenia e inseparabila de virtute), raspunsul este “nu”. Dar cum ar putea fi asta raspunsul? Nu poate exista prietenie intre hoti sau alcoolici?

Aristotel ar putea spune ca relatiile dintre oameni viciosi nu pot fi niciodata prietenie autentica sau ceva de felul asta (mai ales ca a mai folosit stratagema asta), dar poate ar fi mai bine sa avem rabdare sa vedem ce spune. 🙂