Vine de la Voce, care spune: Luati cea mai apropiata carte. Deschideti-o la pagina 111. Si cititi primul paragraf nou din pagina. Sa vedem ce iese!

Cand eram pusti imi impuneam ideea ca asa imi va merge toata ziua… exact cum imi spune citatul!

Ok, here we go:

In sfarsit auzim tipete si iesim in graba. Intr-un hol maiestuos. Pe trepte urca o actrita ce aduce cumva cu biata Leopoldina Balanuta, moment in care vine un actor (am uitat sa zic ca urca, sarmana, in patru labe) si-i fute un bocanc in plina figura. Se creeaza isterie, oamenii dau sa iasa in fuga etc., ma prind si eu in acel flux si pana la urma ma mir ca din toata gloata am mai ramas eu si un tip pe care nu-l recunosc. Fugim. Mai avem un sir de trepte. Jos ne asteapta portarul in livrea si toate cele – e si el actor, unu’ chelios si c-o mustata mare. Am impresia ca vrea sa ne opreasca si incep sa ma gandesc cum sa-l ocolesc, numai ca, da, el incerca sa ne opreasca, da’ nu neaparat. Adica, zambind, ne linistea ca tot ce am vazut “facea parte din spectacol” si ne putem intoarce fara nici o teama daca vrem. Totul in timp ce fug. O fractiune de secunda ma linistesc (“oh, daca facea parte din spectacol…”) si imediat imi dau seama ca facea-facea, da’ ala a lovit-o pe bune (cred ca i-a spart toti dintii, saraca batrana!) si dupa aia au luat-o in picioare si spectatorii care dadeau sa fuga, numai femei in rochii sclipitoare si tocuri cui si barbati grasi, patroni. Toata faza cu portaru’ se intampla cat cobori doua trepte

[Ionut Chiva, 69, p. 111]

Nu e limpede din paragraful asta cum o sa-i mearga ziua lui Gramo (o sa-si ia bocanci peste bot, o sa alerge in patru labe, o sa mearga la teatru, o sa discute cu portarul?), dar probabil ca nu e asa de importanta partea asta.

Ok, leapsa merge mai departe la Ionuca, Rudy, Chrysallidis, Adi Ciubotaru, Fata cu soarele si Hiacint.