Am vazut aseara pe Discovery un… errrr… cred ca era documentar. Despre un tip care a omorat-o pe o tipa si a fost acuzat de crima cu premeditare pe baza faptului ca isi cumparase niste unelte gen lopata, fierastrau, ciocan s.a. un pic inainte de ziua crimei si se stia ca nu repara nimic niciodata prin casa si dupa crima uneltele alea au disparut din casa.
Toata povestea era destul de convingatoare (se vede, de fapt, ca juratii au fost convinsi ca a fost vorba de premeditare), asa ca m-am gandit la ce-ar fi putut spune avocatul apararii.
Prima varianta: Ok, un om care nu lucreaza niciodata in casa s-ar putea la un moment dat apuca sa trebaluiasca. Faptul ca n-a facut niciodata asta in trecut nu exclude automat posibilitatea sa se apuce la un moment dat de asa ceva. E o intamplare ca dupa aceea s-a certat cu sotia si a ucis-o si s-a folosit de uneltele respective pentru a-si ascunde fapta, intr-un moment de panica (dupa aia s-a dus si s-a predat). A fost vorba de o crima, dar nu de una cu premeditare.
A doua varianta: Acuzatul cumparase uneltele la rugamintea unui prieten, doar ca nu-si mai aduce aminte despre cine e vorba. Le-a folosit, intr-adevar, pentru a-si ascunde crima, dar crima n-a fost premeditata.
A treia varianta: Asta e varianta care-mi place cel mai mult. Acuzatul stia ca e o persoana impulsiva si ca intre el si victima exista o situatie extrem de tensionata. S-a gandit ca datorita felului sau de a fi ar putea sa reactioneze violent si a cumparat uneltele respective dintr-o masura de prevedere, fiindca s-a gandit ca daca va avea loc vreo crima, va trebui sa o ascunda.
Intamplarea a facut ca crima chiar sa aiba loc, la putin timp dupa cumpararea uneltelor. Poate ca faptul ca “isi luase masuri de prevedere” a actionat, in cazul acuzatului, ca un factor psihologic care i-a redus inhibitiile, astfel incat a reactionat violent mai repede decat ar fi facut-o daca n-ar fi stiut ca poate sa ascunda o eventuala crima.
Dar e o diferenta intre a-ti propune sa ucizi pe cineva si a sti ca ai putea sa ucizi pe cineva fara sa vrei (si a-ti lua masuri de prevedere pentru o astfel de situatie). A anticipa posibilitatea unui omor din culpa nu inseamna a pune la cale o crima.
Probabil mai exista si alte variante de aparare. Anyway, ce ati zice daca ati fi printre jurati? L-ati acuza pe individul respectiv de crima cu premeditare sau nu? V-ar convinge vreuna dintre “pledoariile” de mai sus sa nu-l acuzati?
eu as fi zis ca nu trebaluia niciodata prin casa si pentru ca l-a cicalit nevasta prea mult a zis sa se duca sa-si cumpere niste unelte si sa trebaluiasca sa nu-i mai auda gura. a venit acasa si nevasta il cicalea ca a dat prea mult pe unelte si atunci si-a pierdut mintile temporat si a lovit-o cu una din unelte, poate chiar din greseala (de vreo 23 de ori) dupa care a folosit uneltele cumparate la insistentele sotiei.
cred ca partea masculina a juriului ar fi multumita de raspuns si ar delibera totusi pana ce partea feminina din juriu i-ar aduce la exasperare si ar zice ca a facut-o cu premeditare.
@Gramo: pare foarte greu de demonstrat premeditarea daca cel care a comis crima spune ca nu a premeditat nimic; poate juratii in final au deliberat doar pe baza modului in care a pledat pentru sine acuzatul… Pana la urma, pe mine, ca jurat in acest caz, m-ar interesa cat de convingator este si ce argumente aduce omul respectiv cand incearca sa se apere.
haide bai, deci omori pe cineva cu un fierastrau, ce mai conteaza dc a premeditat sau nu, ar trebui sa ii dea inchisoare pe viata
nu mi se pare scuzabil
cred ca in momente de isterie sau mai stiu eu ce tragi o palma, un pumn (eventual apoi te trezesti) sau in cel mai rau caz te arunci de la balcon
dar sa folosesti lopata, fierastrau, ciocan (pe toate?)
imi pare rau dar nu exista nici o scuza
la inchisoare sau intr-un spital de nebuni (de fapt eu cred ca majoritatea oamenilor din inchisori ar trebui sa fie in spitale de nebuni)
DOAR faptul ca a cumparat toate astea nu m-ar convinge. Stiu ca legea americana e foarte diferita de sistemul nostru de drept, asa ca si aprecierile fata de probe sunt diferite. Daaar, daca as fi jurat, clar nu as fi fost pentru condamnare, numai pentru ca nu se ocupa de gradinarit si si-a cumparat unelte.
In ceea ce priveste apararea nr. 3, eu o vad ca pe o recunoastere mascata a premeditarii. In primul rand, faptul ca nenea si-a omorat sotia din impulsivitate nu inseamna ca a facut-o din culpa (culpa inseamna greseala, dar atunci cand nu iti dai seama de rezultatul faptelor tale, iar faptul ca lovesti pe cineva cu un ciocan in zona capului inseamna clar ca realizezi ca o vei omori).
Iar faptul ca nenea a realizat ca, datorita impulsivitatii, o va ucide, cat si faptul ca s-a pregatit pentru aceasta eventualitate, inseamna premeditare, chiar daca la momentul cumpararii obiectelor era doar o posibilitate savarsirea omorului. Conteaza cauza pentru care au fost cumparate uneltele, iar acesta era chiar savarsirea crimei.
Apararea nr. 1 mi se pare cea mai buna.
Sunt perfect de acord cu Anx.
Chiar cred ca apararea nr. 3 ar incrimina si mai tare acuzatul. Apararea nr. 2 e ciudata – cum adica nu stie la rugamintea carui prieten si-a cumparat uneltele? Singura plauzibila e apararea nr. 1.
Daca as fi printre jurati, mi-ar trebui mai multe dovezi pentru premeditare decat cumpararea unor unelte inainte de a avea loc crima.
Ascundere de cadavru cu premeditare… ok….
That’s just sick. Imi place si mie.
varianta 1. e cam standard, varianta 2. cere martor altfel nu-i credibila.
Deci eu optez spre 4. Sotia era sotia emo a viitorului si i-a spus sotului “Cand ma vei omori, vazi macar sa ai cum sa-mi ascunzi cadavrul, nu vreau sa te deranjeze.”
O zi bine, a doua zi la fel. A treia, sotul, nervos, cumpara sculele, i le arata sotiei si ii ordona sa taca. Sotia o tine tot pe a ei. (voce resemnata): “Stiu ca ma vei omori. Multumesc, transeaza-ma cu forta, exprima-te, eu numai de asta sunt buna, revarsa-ti furia asupra mea.”
Sotia e de vina!